Ultimele zile
Sunt în mijlocul unui ropot intelectual...sunt coridoarele împodobite cu Study Points pe care le-am vizitat des în ultimii 3 ani. Sunt sălile stinse de lumină în care învăţam italiana şi franceza, săli ce urcă în sus într-un semi-amfiteatru. Sunt studenţii preponderent italieni ce se exprimă prea tare şi prea pompos pentru a-mi trezi vreun interes...sunt uşile cabinelor sculptate de formule proaspăt scrijelite de nişte tocilari ce au repetat în glas ce au învăţat pe de rost acasă...sunt înaltele balcoane lungi şi subţiri unde se încheagă fumul de ţigară printre un ghem de plante căţărătoare ce îmbracă scara de urgenţă...este a doua mea universitate, unde petrec ultimele zile.Mi-am dorit din tot sufletul să scap de ea cît mai repede, cît mai urgent, cît mai ireversibil...de asta acum nu mă hăituieşte vreo nostalgie. Dar îii sunt recunoscătoare...mi-a dat ceea ce am vrut de la ea, am stors din ea un ţelul meu mic sau mare şi îi sunt recunoscătoare pentru asta. Îi voi dedica un discurs la ceremonia de absolvire...niciodată nu mi-am dorit mai mult să ţin un discurs pe scenă. Acum însă vreau să îi spun ce mi-a oferit, ce mi-a luat, ce m-a învăţat, ce nu a reuşit să mă înveţe...
Sunt poate ultimele ore pe care le petrec aici...şi nu mă trece niciun fior...e bine, e rău? Nu ştiu...ştiu că începe partea a treia a vieţii mele.
Sursa
2011-06-15 23:46:00