Şefa secţiei în care se face fertilizarea in-vitro nu mai recunoaşte că a omorî este omor

După conferinţa de presă la care ne-am pronunţat azi vizavi de fertilizarea in-vitro, am ascultat cu atenţie răspunsul dat jurnaliştilor de către doamna Maria Croitoru care este şefa Secţiei Sănătate Reproductivă unde se face fertilizarea in-vitro FIV. Vă rog să priviţi cu atenţie reportajul de mai jos şi să luaţi aminte la ce spune doamna.

Ea zice că embrionii care nu sunt introduşi în uterul femeii “nu sunt ucişi, ei nu se dezvoltă mai departe…”. Dar oare aceasta nu este omor? Dacă o mamă nu-i mai oferă mâncare pruncului şi el ajunge să moară, oare aceste nu se numeşte omor şi nu se face mama vinovată de crimă?

Dacă doamna Croitoru ar ajunge să fie închisă la o închisoare (cum sunt aceşti embrioni in eprubetă) şi să nu i se dea mâncare, nici aer, nimic din cele necesare pentru întreţinerea vieţii, se va face cineva vinovat de moartea ei, sa nu poartă nici o vină cei are au privat-o de dreptul la libertate şi de cele necesare pentru întreţinerea vieţii? Când vor fi traşi la socoteală pentru moartea ei, ar putea să spună că  nu i-au pricinuit moartea, ei pur şi simplu nu i-au mai întreţinut viaţa…

Tot în acest reportaj doamna mai spune că după fecundare embrionii sunt păstraţi timp ce 5 zile în mediul de cultivare, înainte ca să fie introduşi in vagin, care este mediul lor de dezvoltare normală şi fără care ei vor muri. Ai lipsi pe aceşti embrioni (copii) de mediul lor normal de dezvoltare (care este uterul mamei) nu este omor?

Şi apoi doamna Criotoru mai are curajul a spune că fertilizarea in-vitro nu are factori negativi? Moartea atâtor embrioni nu este pentru ea un factor negativ?