Antagonisme la zi

…sau cum o zi posomorâtă, de fapt, e cu soare:

Sunt în vacanţă şi asta înseamnă că pot dormi până aproape de amiază.

Astăzi nu am făcut aşa. Am deschis ochii la 7, dar corpul meu dormita.

Când sunt la facultate tânjesc după astfel de momente şi mă plâng

de ce noaptea nu poate fi mai lungă.

Totuşi, mi-a plăcut să-mi analizez corpul şi ceea ce vrea el la ora 7.

Cum vrea să se rotească, pentru a găsi o poziţie cât mai confortabilă.

Am încercat şi mi-a plăcut să separ dorinţa ochilor de a se închide de

observaţia aruncată asupra acestui fapt.

Nu pot bea ceaiul cald fără nimic.

Mă revolt în priviri dacă nu am biscuiţi,

pâine cu unt, etc.

Azi am lăsat ceaiul să se răcească. Doar e cu lămâie.

Trebuia să fie gustos. Şi a fost. Şi fără biscuiţi, pâine cu unt, etc.

Când plouă sunt ca pisica: nu vreau să ies din casă.

Mă fac tristă şi mă învelesc ca să privesc un film vechi.

Poate vreun serial. Şi ciocolată caldă.

Azi mi-am pus fusta nouă (eu am cusut-o. “laudă-mă gură  )

Sandu m-a luat de mână şi am mers în localul meu preferat: Regal

Am ajuns acolo plouaţi până la măduva oaselor. Dar nu eram trişti.

Am zâmbit tot drumul, am fost romantici şi azi nu e aniversare.

Azi nu m-am plâns pe ploaie, ci am simţit-o altfel pe piele.

După orice ieşire în oraş, eu vreau o continuare.

Nu un after party. Mai degrabă aş vrea atmosfera frumoasă

să nu dispară. Şi dacă dispare sau cineva o alungă

mă înfund în gândurile mele şi în ideea că ar putea fi altfel.

Interesant…nu e o continuare fizică, ci una spirituală.

Deci atmosfera creată poate dura. O poţi purta în suflet până la

următoare întâlnire. Azi am înţeles că m-ai am de învăţat la acest capitol.

“Şi asta despre ploaie. Noi vrem soare”.

Ei, şi…ploaia azi a fost frumoasă. Plus…că eu pot să scriu despre

ce-mi bate mie în cap. A cui e blogu’ ?!

p.s. ANTAGONÍSM ~e n. 1) Opoziție, rivalitate, luptă între două forțe contrare; opoziție de idei sau de atitudini.