aici e acasa. deocamdata

M-ai intrebat daca o sa plec din Romania. Sau Bucuresti. Sau garsoniera mea. In primul rand, in ultima vreme, nimeni nu m-a invitat in alta tara, oras sau casa. In al doilea rand, cand am fost invitata, mai demult, am ales sa raman aici. Stii si tu, am avut toate reasons’urile din lume. Azi, acum, aici e acasa.
Intr-una din serile trecute, un prieten m-a sunat sa ma intrebe daca nu vreau sa fac o plimbare. Ne-am plimbat prin cartierul nostru , am stat la terasa noastra, am povestit despre fete, baieti, mari si tari si’ n drum spre casa, ne-am intalnit cu un alt prieten, care venea acasa si am mai stat vreo ora in fata blocului lui, ca’n clasa a 7-a.
Cand am ajuns acasa, era trecut de miezul noptii. Am schimbat doua vorbe cu portarul, despre ploaia de mai devreme si am urcat la mine. Atat de confortabil m-am simtit, prin cartierul meu, intalnind intamplator prieteni uitati, care, culmea, pe YM sunt online tot timpul.
______
Azi am avut oaspeti. A fost sarbatoare mare, asa ca, am umplut masa si casa . Acum au plecat si mi-am dat seama cat de acasa ma simt. E locul in care imi place sa fiu. Sa povestesc cum am facut salata sau placintele. Sa ascult cat de daunatoare e sarea. Sa schimb farfuriile. Sa ne bagam repede pe net, ca sa ne putem argumenta vreo poveste (Yes, he is hot ). Sa ne amintim inceputurile noastre in viata. Sa radem pana cadem de pe scaun. Sa ne destainuim. Doar azi, acum, aici. Sa planuim. Sa ne amintim, iar si iar, atatea lucruri frumoase. Nu, nu am imbatranit. Doar ca bem mai putin, dormim mai mult si ne uitam mai des in oglinda si pasaport .
Categoric, aici e acasa. Deocamdata .
Si de planuri – stii ca nu imi place sa povestesc ce planuri am. Iti scriu dupa ce imi iese totul .
SMAST