silence…

e singura… si simte singuratatea cu haina ce o poarte o viata….cu pielea…

nimeni…aici…acolo..nimeni…nicaieri…

singura printre cearsafurile albe..pure…virgine…

prea singura…

isi imbratiseaza genunchii…..priveste parca in abis…

e tot singura…

o lacrima ii coboara muntele obrazului…

unghiile ii ating pielea…o doare aici…inauntru…in adinc…acolo unde nimeni nimic nu vede…doare…mocneste un foc inca nestins…doare…

stringe pielea cu degetele…ah…unghiile o zgirie…isi musca buza de jos ca sa nu tipe…dar ea nu simte…nu mai simte nimic…

nu mai e durerea de inainte…nu mai e nici ea asa cum era cindva…

doare..inca doare…

si lacrimile tot picura si picura…umezind cearsafurile albe…..acum au pete negre…asemeni sufletului ei pur cindva…acum patat de singuratate…

e inca singura….si e liniste mortala…nici rasuflarea ei nu se mai aude…nu mai e aici…viseaza cu ochii deschisi….

(scirtie usa camerei )…e el…

(scirtie usa din interiorul ei)…e el…acel el care va sterge petele de pe cearsaf si-i va reda puritatea sufletului ei…

…acum nu mai e singura…

…si tot e liniste…liniste pentru amindoi…