A coborât Hristos în iad?

Două pasaje au dat mult de furcă teologilor în ce privește însemnătatea lor.  Voi încerca să prezint o perspectivă a lor care mi se pare mai plauzibilă. Este vorba despre:

1 Petru 3:18-20 – El a fost omorât în trup, dar a fost înviat în duh, în care S-a dus să propovăduiască duhurilor din închisoare, care fuseseră răzvrătite odinioară, când îndelunga răbdare a lui Dumnezeu era în aşteptare, în zilele lui Noe, când se făcea corabia în care au fost scăpate prin apă un mic număr de suflete, şi anume opt.

și

1 Petru 4:6 – Căci tocmai în vederea aceasta a fost vestită Evanghelia şi celor morţi, pentru ca să fie judecaţi ca oameni în trup, dar să trăiască după Dumnezeu în duh.

1. Unii (ca și Rufinus) au înțeles că expresia se referă la faptul că Isus „s-a coborât în mormânt”.

2. Alții (printre care și Calvin) au spus că expresia se referă la faptul că Hristos „era necesar ca El să suporte răzbunarea severă a lui Dumnezeu prin care să-Și potolească mânia și să dea satisfacție dreptei Sale judecăți”. Sau cum spune Catehismul de la Heidelberg că „Hristos, Domnul meu, prin inexprimabila Sa durere, chin și teroare suferite în sufletul Lui pe cruce și înainte de acestea, m-a răscumpărat de chinul și suferința iadului”.

3. Marele Catehism de la Westminster spune „Umilirea lui Hristos după moartea Sa a constat în îngroparea și rămânerea Lui într-o stare a morții și sub puterea morții până a treia zi; lucru care, de altfel, a fost exprimat prin cuvintele El a coborât în iad”

4. În final, unii au argumentat că expresia sugerează că Hristos s-a coborât cu adevărat în iad după moartea Sa pe cruce. Deși cele 3 poziții enumerate mai sus sunt adevărate nu cred că ele sunt explicația expresiei discutate acum. Poziția de la punctul 4 este cea pe care vreau să o combat.

• Ce ar putea să însemne 1 Petru 3:18-20?

– susțin poziția lui Augustin

Textul se referă nu la ce a făcut Hristos între moartea și învierea Sa, ci la ceea ce a făcut „în domeniul spiritual de existență” (sau prin Duhul) în vremea lui Noe. Când Noe construia corabia, Hristos predica „în duhul” prin Noe necredincioșilor ostili din jurul lui.

În sprijinul acestei afirmații vine 1 Petru 1:1 care arată că „Duhul lui Hristos” vorbea prin profeți în Vechiul Testament Așa că Duhul lui Hristos putea vorbi și prin Noe. În 2 Petru 2:5 Noe este numit „propovăduitor al neprihănirii”.

Necredincioșii sunt numiți „duhuri din închisoare” pentru că în prezent se află în închisoarea iadului. Cu alte cuvinte „Hristos a predicat oamenilor care acum sunt duhuri în închisoare atunci când încă mai erau pe pământ”.

Este același gen de vorbire ca în Rut 1:8 unde Naomi spune despre bunătatea de care au dat dovadă Rut și Orpa care „s-au îndurat de cei ce au murit”, referindu-se la modul în care cele două femei și-au tratat soții când încă aceștia erau în viață.

• Ce ar putea să însemne 1 Petru 4:6?

În primul rând trebuie remarcat că acesta ar părea să fie singurul text care ne învață despre „o a doua șansă” de mântuire după moarte. În al doilea rând o astfel de interpretare contrazice o serie de pasaje ca Luca 16:19-31 și Evrei 9:27.

În plus, textul nu spune explicit că Hristos a predicat unor oameni după ce au murit ci că Evanghelia a fost predicată unor oameni care acum sunt morți, dar cărora le-a fost predicată în timpul vieții lor de pe pământ.

Această interpretare își găsește sprijin în cuvintele „în vederea aceasta” care fac referire la judecata finală despre care se vorbește la finalul versetului 5. Petru spune că, din cauza judecății finale, Evanghelia a fost predicată și celor morți.

Lucrul acesta ar fi adus mângâiere cititorilor în privința prietenilor lor credincioși care muriseră. Petru spune că motivul pentru care Evanghelia a fost predicată acelora care au murit nu a fost ca să-i scape de moartea fizică (au fost judecați în trup ca și oameni) ci pentru a-i sustrage judecății finale (ei vor trăi după Dumnezeu în duh).

Astfel „cei morți” sunt cei care au murit și sunt morți acum dar cărora în timp ce erau pe pământ li s-a predicat Evanghelia.

Concluzie: O posibilă coborâre a lui Hristos în iad nu poate fi susținută clar și explicit din pasajele Scripturii. În plus această idee contrazice o serie întreagă de alte pasaje. Există deasemeni texte care argumentează împotriva plecării lui Hristos în iad (Luca 23:43; Ioan 19:30; Luca 23:46).