Mirosind cărţile
Pentru că sunt fidelă şi oarecum "stătătoare" revin la cărţile care mi-au plăcut, recitindu-le de mai multe ori.Azi căutam prin caietul cu impresii lecturale şi am dat de lucrarea Nunta în cer, recitită cu cîteva luni în urmă.
E foarte mmm...senzuală! da, ăsta e cuvântul, e foarte senzuală cartea, e o altă lucrare care m-a făcut să mă îndrăgostesc obsesiv de Eliade, care tratează cu un simţ subiectiv şi mirific ideea dragostei, care încîntă şi îmbată cu iubire. O să scriu câteva frânturi din roman să vă delectaţi şi voi sau de ce nu să vă îndrăgostiţi de "nunta" lui Eliade.
"Nu mă gândesc deloc la trupul ei, e destul de uşor să cunoşti şi să uiţi un trup. Dar mă gândesc mai ales la prezenţa ei, la magia ei ascunsă
Orice femeie pe care o iubesc mă apasă, mă sugrumă şi fără voia ei mă destramă şi mă topeşte până la descompunerea finală. De la sfârşitul acesta nu scapă nici un bărbat.
Nu suntem noi de vină dacă cele mai multe femei ne arată cu insistenţă ceea ce e obscen sau inert sau caduc în corpurile lor. Pe o femeie cu contururile obscene nu o poţi privi altfel decât obscen. Obiectul ne indică de cele mai multe ori cum trebuie privit şi judecat. Femeia ne invită totdeauna să o privim cum vrea ea.
Am uitat de mult gustul atâtor trupuri pe care le-am cunoscut. Asta se întâmplă aproape tuturor bărbaţilor: să n-aibă amintiri calde, să nu mai păstreze nimic din toată magia aceea a dragostei fizice, cred că femeile uită mai greu, trupurile lor păstrează îndelung prezenţa bărbatului pe care l-au iubit sau cunoscut cândva. Dar se întâmplă în viaţa oricărui bărbat un miracol de câteva clipe: întâlnirea unei priviri, o sărutare, o atingere care nu se aseamănă cu nimic din tot aceea ce a fost până atunci.
Unirea trupurilor noastre s-a pecetluit în acea clipă suspendată, când am cules-o întreagă cuprinzându-i doar palma.
Căci asta mi se pare lucrul cel mai greu de învăţat în cntemplarea iubitei: să ştii cum să-i priveşti ochii.
Pe mine mă obsedează mai ales amănuntul acesta, că dacă aş fi ştiut să privesc într-un anumit fel ochii unei femei, viaţa mea întreagă ar fi decurs altfel.
Sunt uneori stări care parcă îşi pierd durata. Nu ştii- sau nu-ţi mai aduci aminte când au început, ce le-a dezlănţuit, cum se transformă.
Stângăciile ca şi timiditatea, au un farmec descret prin surprizele pe care le provoacă, prin practica naivă care o răspândesc.
Rareori cred că se degradează mai penibil un bărbat ca într-o criză absurdă de gelozie.
Am avut atunci revelaţia adevăratului înţeles al ştrigătului a mea- al meu! Posesiunea, cât ar fi ea de perfectă nu înseamnă aproape nimic. Cel care a spus: amorul e chestiune de epidermă se referea fără îndoială, la aceste cunoaşteri inferioare ale trupului, la faptul că o posesiune e posibilă numai în anumite condiţii fizice şi pentru animute exemplare umane. Dar trupul poate releva mai mault. Dincolo de voluptate, dincolo de rut, este cu putinţă o regăsire desăvârşită în îmbrăţişare; ca şi cum ai cuprinde- pentru întâia oară- o altă parte din tine, care "te încheie", te completează, revelându-ţi altă experienţă a lumii, îmbogăţită cu alte, noi dimensiuni.
Revelaţia unrii desăvârşite asta e: să te regăseşti pe tine în clipa când te pierzi.
Nu te întâlneşti decât o singură dată cu un lucru mare. Pe urmă, întâmplările nu mai au nici o importanţă.
Adevăratul Don Juan n-a fost celebru prin numărul amorurilor sale ci prin numărul iubitelor care au murit pentru el."
Sursa
2011-06-09 21:43:00