Mitul evoluției: Metoda Carbon 14, Potasiu-Argon, Heliu 4, elemente chimice.

Unul din principale argumente aduse în favoarea teoriei evoluționiste, sunt datările fosilelor, rocilor sedimentare și vulcanice efectate după tehnologiile secolului nano-tehnologic, dar hai să vedem exactitatea acestor datări:

Metoda Carbon 14: s-a efectuat datarea cu carbon a cochiliei unui melc. În final, a rezultat că melcul care a deținut această cochilie a trăit 24 mii de ani în urmă. Toate bune, dar cochilia a fost luată după de la un mlec viu! (Citat după Bernard Lecomte).

Metoda Potasiu-Argon:Institutul Hawaian de Geofizică a folosit metoda potasiu-argon spre a data rocile vulcanice de lângă Hualalei, Hawai, obtinând vârste de până la 3 miliarde de ani – desi se stie că rocile s-au format cu ocazia unei eruptii moderne din 1801(!).

Alte roci similare, formate cu mai putin de 200 de ani în urmă de către un vulcan activ (Kilauea), au dat, prin metoda potasiu-argon,vârste de până la 22 de milioane de ani(!).

Scurgerile de lavă de la Mt. Ngauruhoe, Noua Zeelandă, vechi de 50 de ani, au dat vârste model de până la 3,5 milioane de ani(!). (Citat după Srafim Roses).

Metoda Heliu 4: S-a făcut un test întemeiat pe cantitatea de Heliu 4 care intră în atmosferă din coroana solară; acesta a indicat că atmosfera pământului nu are decât vreo câteva mii de ani(!) vechime.(Citat după Serafim Roses, care citează după Henry Faul, Nuclear Geology, John Wiley, New York, 1954). Conform teoriei creaționiste, vârsta pământuului este de aproximativ 7000 ani.

Metoda după elementele chimice: Există și alte tipuri de teste care s-au folosit în diverse perioade, de pildă cantitatea de sodiu și de alte substanțe chimice acumulată în ocean. Se măsoară concentrația elementelor care există acum în ocean, se măsoară aproximativ cât din aceasta ajunge în mare în fiecare an, și de aici se obtine o estimare a vechimii posibile a oceanului; și probabil că oceanul este la fel de vechi ca și lumea. S-a făcut acest lucru cu sodiul și s-a descoperit că lumea avea 100 de milioane de ani vechime. Dar s-a mai descoperit că răspunsurile diferă în funcție de elementul folosit: plumbul dă o vârstă de 2000 de ani, altele dau 8000 de ani, altele 100 de ani(!), iar altele 50 de milioane – deci nu există nici o concordantă.

În loc de concluzie, punem punct.