Sclavul de ieri şi sclavul de azi

  Ar fi greşit să credem că sclavagismul nu mai există. Poate că forma sa exterioară a fost schimbată, dar în esenţă încă trăim vremuri de cruntă sclavie.

Pînă la aprobarea primelor legi cu privire la libertatea oamenilor (secolele XVII-XVIII) a existat sclavia fizică, directă. Ea s-a manifestat prin exploatarea fizică forţată a muncii anumitor categorii de populaţie: prizonieri de război, clase lipsite de drepturi, infractori, etc. Ei erau conştienţi de faptul că sunt robi şi se resemnau cu gîndul că toată viaţa lor vor munci pentru bunăstarea celor care îi asupresc. Ei erau strict supravegheaţi şi orice încercare de rezistenţă sau evadare era crunt pedepsită.

Un aspect important al acelui tip de sclavagism l-a constituit faptul că el era direct: sclavul era conştient de realitatea în care se afla. Acest lucru influenţa randamentul muncii efectuate de un astfel de sclav, care era nemijlocit mai mic.

Contrar celor învăţate în şcoală, modernizarea, sau umanismul declaraţiilor universale privind drepturile omului n-au pus capăt nici pe departe sclaviei. Chiar la nivel direct, în SUA a existat exploatare a muncii negrilor pînă în 1865…

Modernizarea, pe de o parte, a pus capăt exploatării directe, dar pe de altă parte, a dat frîu unei alte exploatări: celei ascunse, perfide.

Acest tip de sclavagism este cu mult mai periculos decît primul fiindcă este ascuns şi îmbrăcat în cuvinte dulci ca “democraţie” sau “progres”. În acest caz, sclavul este o persoană fericită. El are deplina conştinţă că este liber, fără a-şi da seama că “cel mai bun sclav este cel care se crede liber.”

La fel ca şi sclavul de acum cîteva sute de ani, el reprezintă clasa de jos a societăţii (electoratul). Această clasă imensă şi docilă nu are nici o putere de decizie în stat, fiindcă deciziile la nivel înalt sunt luate de către o clasă ocultă.

Cei care trag frîele la nivel mondial au înţeles care este mecanismul funcţionării perfecte a unui sistem sclavagist: robul trebuie să fie convins că este liber.

Întrebaţi orice american mediu dacă se socoate om liber, şi el va exclama afirmativ. Cu toate acestea, el nu-şi dă seama că este prins într-un sistem despre a cărui mecanism nici nu-l duce capul a se gîndi. În aceste condiţii, randamentul unui asemenea sclav este mult mai ridicat, fiindcă el munceşte din inimă, cu drag, şi dă tot ce are mai bun pentru “job-ul” său.

Mai marii lumii acesteia au dat libertate sclavilor săi, dar această libertate este limitată. Ca să facem o comparaţie, cetăţeanul de azi este la fel de liber ca şi o găină în coteţ: libertatea ei se sfîrşeşte atunci cînd decide gospodarul. La fel şi în societatea post-industrială: consumatorul se învîrte într-un coteţ despre care nici nu ştie, dar care îi dictează modul de viaţă.

Dacă sclavul din epoca antică sau cea medievală nu era dependent de nimic (ba chiar economia statului respectiv era dependentă de munca robilor), sclavul de azi este dependent de sistem de la naştere şi pînă la moarte:

- copilul mic este dependent de vaccinuri, medicamente şi mîncăruri speciale;

- copiii mai mari depind de jucării, dulciuri şi desene animate.

- adolescenţii depind de jocuri la calculator, emisiuni televizate şi de diferite tipuri distrugătoare de subcultură (rock, hip-hop, emo,  şi altele).

- tinerii depind la rîndul lor de muzică, discoteci, distracţii, experienţe de neuitat, maşini, etc.

- oamenii maturi depind de locul lor de muncă şi magazine, adică de postul lor de sclav în această nouă ordine mondială. Altfel, ei nu ar putea fi “în rînd cu lumea”…

- iar bătrînii, depind de medicamente, sanatorii şi … pensii, deoarece fie nu au făcut copii, fie nu i-au educat în modul cuvenit.

Deci, unde este libertatea?

Poate că sclavii se vor simţi revoltaţi, dar asta este realitatea: sistemul aşa-zis “democratic” din ziua de azi este cea mai totalitară formă de sclavagism pe care a cunoscut-o istoria.

Dragă cititorule, un lucru este clar: dacă depinzi de acest sistem global şi nu îţi închipui viaţa fără el, eşti un sclav. În acest caz eşti un sclav “fericit”, la fel de fericit ca şi porcul din coteţul unui gospodar. Viaţa ta nu este decît o operaţie matematică bine programată de sistem: te-ai născut, ai muncit, ai consumat, ai murit…

Om cu adevărat liber (la nivel economic vorbind) este acel care se delimitează de sistemul consumist din jur şi încearcă şi poate să ducă o viaţă independentă, chiar şi în condiţii de prigoană.