Nightmare (I)

-Poate chemăm un taxi?
-Nu-ţi fă griji, ajung şi pe jos.. Nu am mult.
-Eşti sigură?
-Da! nu e pentru prima dată când vin noaptea de la tine la mine. E okay. :)
-Ai grijă..

Copii fac greşeli. Cred că-s mari deja. Sunt prea încrezuţi în propriile puteri.
Ea e copil. A făcut o greşeală. Crede că-i mare deja. Şi e prea încrezută în propriile puteri.
A ales să meargă prin ograda spitalului. E mai scurt drumul şi ajunge direct în spatele casei unde trăieşte. Dacă înconjoară, pierde mai mult timp şi are amintiri neplăcute cu acel drum.
De la început, cum intrase în ograda spitalului, i se păru vesel. Felinarele cu lumini portocalii conturau pe asfalt umbre haioase. Asculta muzică în căşti şi dansa nebun cu umbra. Nu era deloc straşnic.. Din contra, ar fi vrut să iasă zilnic noaptea afară. E mai frumoasă şi liniştită. Poate fi unica scânteie de viaţă.. şi să ardă până la răsărit.. ziua să se stingă.. ca odată cu apusul să se aprindă şi iar să lumineze un tărâm mort temporar.
Visele au ameţit-o. Auzi prin ritm nebun nişte sunete străine piesei pe care o asculta. Nici nu observase acei 2 câini din spate. Nici acei 4 care se apropiau din dreapta. Şi nici restul care erau pregătiţi să-i sară în faţă. Înţelese doar când au înconjurat-o. Nu mai era o aşchie veselă ce se juca cu lumini de felinare. A revenit pe pământ, o fetiţă mică înconjurată de maidanezi care-şi apără pămâtul. Şi ea era intrusa.
A vrut să fugă. Încercă să-şi facă loc printre 2 câini mai mici. Simţi colţii unuia în piciorul stâng şi a strigat. Ţipătul i l-a înăbuşit o durere nebună în umăr, braţ, picior.
***

-E fată, aprox. 15 ani, 165cm, brunetă.
-De-ar fi fost mai aproape de clădire ar fi observat-o paznicul şi.. poate scăpa.
-Sărmana..