transnistria

Zilele trecute am fost la Rybnitsa, care de douazeci de ani se afla in Republica Moldoveneasca Nistreana (prescurtat Transnistria). Am mers acolo pentru ca ma intereseaza fabrica de zahar din localitate. In mod ironic, hazardul a contribuit la faptul ca fiind diabetic imi voi scrie disertatia de doctor in istorie pe istoria fabricii de zahar din Rybnitsa.

Recunosc ca de fiecare data cand ma intreaba cineva care este subiectul tau de cercetare imi vine greu sa-i explic. Pentru ca interesul meu nu rezida doar in aspectele economice ale productiei de zahar, sau doar in cele sociale. Pe de o parte imi dau seama ca nu pot sa fac o disertatie doar bazandu-ma pe intuitia si pe ironia sortii. In acelasi timp ceva imi spune ca daca sunt pasionat de acest subiect voi reusi sa fac o disertatie buna. Cu alte cuvinte, din punct de vedere academic conteaza si aspectul teoretic, dar in cea mai mare parte conteaza interesul personal.

Vizita mea la Rybnitsa a fost precedata de unele cercetari in arhive. Noi, istoricii de multe ori ne rezumam la consultarea documentelor si cadem in ispita de a pune in capul mesei stampila primariei si mai putin opinia oamenilor de rand despre primar sau pe primar. Nu-i vorba, oamenii vii sunt in permanenta schimbare, la fel cum este si memoria lor. Dar, acelasi lucru se poate spune si despre documentele scrise, care in aparenta sunt fixe. Ce ne facem cu existenta tot mai semnificativa a documentelor in format digital? Asadar, o cercetare buna include si una si alta.

Printre revelatiile personale despre situatia Transnistriei si despre perspectivele solutionarii conflictului transnistrean, sunt tentat sa cred ca asa zisa “solutionare a conflictului” este foarte indepartata. Nici retragerea armatei ruse si nici moartea biologica a liderilor de la Tiraspol nu vor contribui semnificativ la solutionarea conflictului.

Aceste mega-actiuni poate vor contribui cumva la ridicarea prestigiului UE si a SUA, dar vor avea un impact mai mic asupra vietii cotidiene a oamenilor de pe ambele maluri ale Nistrului. Sa nu ma intelegeti gresit, nu sunt nici pe departe in favoarea prezentei militare ruse in regiune, doar ca opinia mea este ca prezenta acesteia este de prea multe ori supra-evaluata.”Regimul de la Tiraspol” nu se tine numai pe armata rusa sau pe carisma liderilor transnistrieni. Acest regim se tine pe faptul ca locuitorii de pe ambele maluri ale Nistrului o duc la fel de prost.

Ceea ce de multe ori se trece cu vederea este ca situatia de pe ambele maluri ale Nistrului este mult mai similara decat diferita. Mai mult ca atat la unele capitole, cei din stanga Nistrului o duc mai bine. Doar un exemplu: la intoarcere am venit prin Dubasari si am avut ocazia sa compar portiunea de drum Rybnitsa-Dubasari (in stanga Nistrului) cu portiunea Dubasari- Chisinau (dreapta Nistrului). Cu toate ca nu vreau sa generalizez, dar perceptia a fost net in favoarea portiunii transnistriene.