Rîsul ca armă de propagandă (2)

”Rîsul nostru este întotdeauna un rîs de grup”, observa Henri Bergson. Într-adevăr, rîsul este un gest social. Nu prea rîdem de unii singuri. Chiar dacă sîntem martorii unei situații hazlii, ne ambținem să rîdem printre străini, dar deîndată ce ajungem în mijlocul persoanelor apropiate ne grăbim să le relatăm întîmplarea pentru a rîde împreună. Rîsul, așadar, este o manifestare a solidarității, a împărtășirii acelorași valori.

Nu în zadar imperiile moderne, fie că vorbim de lumea americană, sovietică sau europeană au fabricat o întreagă industrie a rîsului. De la filmele cu Charlie Chaplin, Stan și Bran sau Benny Hill, pînă la comediile franțuzești cu Luis de Funes și comediile sovietice cu Niculin, oamenii au fost manipulați prin rîs. Oare mai este nevoie de dovezi în susținerea ideii că rîsul este folosit ca armă de propagandă, din moment ce, atunci cînd s-a dorit un atac asupra credinței, a fost lansată ”Biblia veselă”, o carte apărută în Franța începutului de veac XX și folosită pînă tîrziu de propaganda ateistă sovietică.

Faptul că oamenii rîd mai ușor în grup a fost și este exploatat în scopuri propagandistice. Așa-numitele ”comedy club-uri”, devenite atît de la modă printre tinerii de azi, au fost expluatate la maxim de către ideologii sovietici. Concursurile studențești de glume de la KVN (Clubul celor veseli și isteți) se numărau printre cele mai populare show-uri televizate din perioada sovietică, tradiția lor păstrîndu-se și acum. Atît aceste concursuri, cît și pleada de ”umoriști” sovietici erau purtătorii mesajelor sistemului, dar oferite într-o formă distractivă. Astăzi, cînd rolul teatrelor și a cinematografelor a slăbit prin pătrunderea televizoarelor și computerilor în fiecare casă, artizanii industriei rîsului recurg la crearea senzației de participare prin declanșarea rîsetelor de fundal. Omul modern, sortit singurătății, este ajutat să rîdă printr-o falsă mimare a grupului.

Rîsul în hohot are cu siguranță un efect de paralizie a voinței. Omul care rîde nici măcar nu poate sta drept, el se apleacă involuntar spre pămînt, iar culmea rîsului este a te tăvăli de rîs. Această paralizie a voinței, exprimată în tot trupul, relaxează creierul, avînd un efect de drog. De aceea rîsul în grup este un adevărat ritual care îi face pe toți să se simtă liberi și să uite de probleme. Această falsă impresie a libertății și a puterii îi face pe oameni ușor de manipulat. Orice mesaj indus prin rîs are șanse mai mari să fie acceptat.

Dar dincolo de industria rîsului care caracterizează lumea modernă, oamenii suferă de o depresie din ce în ce mai profundă. Patologiile psihice sînt mult mai răspîndite azi, cînd lumea rîde mult în hohote, decît altă dată, cînd rîsul zgomotos era considerat o necuviință. Mitul despre efectele curative ale rîsului, atît de umflat de o serie de școli de psihologie, pare să nu se verifice.

Citește și: De ce este omul singura ființă care rîde