Democrația din Chișinău a intrat în colaps

Fără a vrea să par mare prezicător, mi-am exprimat nu o singură dată temerea că dacă electoratul democrat din Chișinău nu va fi mobilizat la vot precum s-a făcut și la 28 noiembrie 2010, atunci șansele lui Dodon să se impună în scrutinul local sunt foarte mari. Calculul era foarte simplu: PCRM a obținut 173 de mii de voturi la 28 noiembrie, iar Chirtoacă a câștigat în turul 2 din 2007 cu doar 130 de mii de voturi. Ultima dată mi-am exprimat această temere chiar cu o săptămână în urmă, în cadrul unui talk-show, când am încercat să atenționez lumea că bucuria mega-exagerată a lui Chirtoacă după vederea rezultatelor BOP-ului nu poate fi decât un foc de paie dacă la 5 iunie nu se va mobiliza tot electoratul democratic care a votat și la 28 noiembrie. Și așa și s-a dovedit să fie.

1. Nereușitele guvernării AIE

Nimeni nu se face mai vinovat de această situație decât Alianța pentru Integrare Europeană. După 2 ani de mult mai multe nereușite decât reușite, după 29 iulie și 28 noiembrie în urma cărora aproape nimic nu s-a schimbat în această țară, o bună parte din electoratul democratic din Chișinău pur și simplu a rămas dezamăgit și a refuzat să meargă la vot.

2. Proasta administrație a echipei lui Chirtoacă

Dacă în cazul guvernării AIE nu sunt decât aproape 2 ani de administrare, atunci Chirtoacă a avut 4 ani încheiați pentru a demonstra că merită a fi votat din nou. Din păcate, în cei 4 ani de când este Primar, la Chișinău lucrurile au mers cam pe același făgaș. Corupția din Primărie a rămas la ea acasă, iar ”echipa tânără” cu care a venit Chirtoacă la Primărie era formată din niște mucoși fără absolut nicio experiență, care au venit în administrația capitalei pentru a se parveni, dar nu pentru a ”aduce schimbarea”. Acestea, coroborate cu păstrarea monștrilor neclintiți, de genul lui Țernă și Modîrcă, au făcut din capitala noastră scumpă exact ce avem acum, adică un mare haos.

3. Strategia proastă a PLDM

Voi reveni iarăși la rezultatele din 28 noiembrie 2010, de această dată la rezultatul PLDM-ului. 28% au obținut atunci liberal democrații și doar 13% acum. Ei bine, cheia scrutinului pare să fie tocmai în diferența de cele 15% risipite pe drum de liberal-democrați. Risipa a început odată cu plecarea lui Alexandru Tănase din partid, a cărui principală cauză a fost tocmai neînaintarea sa în cursa pentru capitală. A urmat proasta alegere cu Bodiu, plecarea lui Godea și apoi retragerea lui Bodiu. Toate aceste lucruri au făcut ca electoratul liberal-democrat să fie bulversat și ori să migreze spre PL ori să nu iasă la vot.

Se vedea încă de la 28 noiembrie că fenomenul Chirtoacă e cam fumat în capitală, iar dacă cineva trebuia să câștige capitala aceia trebuiau să fie liberal-democrații. Și nu în orice condiții, ci înaintarea unui candidat comun venit din partea întregii alianțe, pentru că cele 175 de mii de voturi pentru comuniști oricum rămâneau în vigoare. Din păcate, greșelile lui Filat ne costă acum foarte scump.

4. Inexistența unei alternative pe stânga

Niciodată comuniștii nu au obținut un  asemenea rezultat zdrobitor în capitală. Asta se întâmpla pentru că voturile electoratului comunist, în special ale vorbitorilor de limbă rusă erau dispersate între diferiți candidați și partide mai mici. Ei bine, anul acesta, s-a votat doar cu Dodon și PCRM. Iar eșecul lamentabil din capitală al Valentinei Buliga și al PD-ului demonstrează încă odată că nu e de ajuns să ai doctrină de stânga pentru a rupe voturi de la comuniști.  

Nici ceilalți candidați așa-ziși de stânga, de genul lui Coropceanu, Onișcenko sau Klimenco aproape că n-au contat. Nici măcar Maia Laguta, care s-a bătut onorabil pentru drepturile pensionarilor nu i-a convins sexagenari să o voteze.

5.  Protejarea fruntașilor comuniști

Și în timpul campaniilor și înafara lor opinia publică a vorbit în continuu de nenumăratele fărădelegi pe care le-a făcut Voronin în cei 8 ani de guvernare. Unul dintre tipii care nu au s-au ferit de fărădelegi a fost chiar Dodon. Din păcate niciunul dintre fruntașii comuniști nu s-a ales cu dosare penale, darămite să fie condamnat. Iar acest lucru nu s-a întâmplat pentru că n-ar fi dovezi împotriva lor, ci pentru că în actualele organe de anchetă stau aceiași oameni care l-au slujit cu stoicism pe Voronin. Nici Filat n-a avut destul sânge-n instalație pentru a cere organelor de anchetă să-și facă treaba, iar de la Plahotniuc și Lupu chiar nu te puteai astepta la ceva, de vreme ce au fost mână-n mână cu Voronin timp de 8 ani.

În aceste condiții, Dodon a apărut în fața electoratului curat ca lacrima, ba mai mult, acuzând AIE că-l persecută. Degeaba vorbeam noi toți de hoțiile lui Dodon, pentru că el imediat venea cu răspunsul că timp de 2 ani de zile de guvernare AIE nu i s-a intentat niciun dosar, deci e absolut nevinovat.

6. Campania deplorabilă a PL-ului

Din păcate cei din PL au demonstrat încă odată o lipsă totală de profesionalism și că așteaptă mură-n gură, la fel ca și în 2007. După retragerea lui Bodiu din cursă Chirtoacă și echipa sa, în general s-au văzut cu sacii în căruță. N-au avut niciun panou electoral, au prezentat un singur spot publicitar, și acela foarte prost elaborat, și nu au făcut nicio încercare de a-și apropia mai mult electoratul PLDM-ului.

Electorat în a cărui prezență la vot practic a și stat soarta acestui scrutin. Ori Chirtoacă nu a fost în stare și nici măcar nu a încercat sa mobilizeze votanții PLDM-ului, lăsându-se doar în nădejdea lui Filat. Ceea ce nu a fost de ajuns.

Sigur, lucrurile nu se rezumă la aceste puncte, însă dacă AIE nu va reveni cu picioarele pe pământ, atunci la generalele din toamnă care par tot mai iminente, riscăm să pățim cam ca în 2001.