Asta e valoarea echipei, a lui Namaşco sau a antrenorilor?

Moldova– Suedia 1-4, una din cele mai usturătoare înfrângeri în meciurile de pe teren proprii din istoria echipei naţionale(Nu am reuşit să mă uit prin statistică, dar nu-mi amintesc când şi dacă am pierdut un meci acasă cu 1-4).Moldovaa fost învinsă fără drept de apel de o echipă net superioară, la toate capitolelel. Spuneam după meciul din Suedia, unde am pierdut doar cu 1-2, când toţi “oamenii de fotbal” de aici erau entuziasmaţi că nu a fost decât un foc de paie. Dacă suedezilor le intrau şi atunci aproape toate mingile, aşa cum s-a întâmplat aseară, alta era impresia finală. Să trecem însă peste asta.Nu credeam că Moldova poate învinge, dar nici nu credeam că poate fi umilită în aşa hal. Din păcate, aşa a fost! Am început prost, foarte prost. Se ştie că jucăm mai mult din entuziasm, pentru că la capitolul valoare, forţă, tehnică nu stăm foarte bine. În asemenea condiţii, e important ca adversarul să ne lase să jucăm, să prindem curaj. Suedezii însă nu au făcut asta. Cu largul concurs al lui Namaşco, am primit un gol demn de cascadorii râsului. Era un început cum nu se poate mai rău. Degeaba Suvorov a făcut ce a vrut pe partea sa de atac, pentru că Gaţcan, Racu şi chiar Doroş au fost ca şi inexistenţi. Al doilea gol a venit aproape firesc, cu o apărare care parcă juca pentru prima dată împreună.

La 0-2, încercam să-mi amintesc de vreo răsturnare spectaculoasă de scor realizată de vreo echipă moldovenească. Dar mi-am zis. Oricum ăştia ne mai dau 1-2 goluri, aşa că, nu are rost. A fost 0-3. Namaşco parcă era drogat. A sărit după minge când aceasta era deja în poartă. Aveam impresia că Namaşco era atât de debusolat încât el singur ar fi avut nevoie de cineva care să-l apere. (fotografia e sugestivă)

La 1-3 eram “nicicum”. Golul lui Bugaiov nu mi-a dat nici o satisfacţie, ci doar gânduri. Ce-ar fi fost dacă în poartă nu ar fi stat Namaşco? Şi ce-ar fi fost dacă şutul lui Suvorov (care a lovit bara) era cu câţiva centimetri mai jos? Dar, astea-s doar gânduri. Cert este că ultimul gol, cel de 1-4 nici nu l-am văzut. Sper că măcar la el Namaşco nu are nici o vină. De fapt, portarul nu prea are nici o vină nici după meci. El este oare vinovat că a fost pus în poartă deşi ultimul meci official pe care l-a jucat a fost cel cu Suedia de acum câteva luni? Sunt sigur că Namaşco nu s-a cerut să fie în poartă. Aşa au hotărât şefii lui, care ar trebui să-şi assume greşeala.

La 1-4 mă întreb. Asta ne e valoarea sau a fost un accident? Sunt sigur că dacă aveam şansă şi un portar în formă, altul ar fi fost rezultatul. Nu ne rămâne decât să tragem concluziile de rigoare după această dispută şi să aşteptăm celelalte meciuri de pe teren propriu, cu Ungaria şiSan Marino, din care nu avem dreptul să nu luăm măcar 4 puncte. Sper ca acest rezultat să îi coboare pe toţi cu picioarele pe pământ, acolo unde de fapt ne este locul. Doar aşa putem obţine rezultate positive.

Ar fi foarte multe de spus, dar mă opresc deocamdată aici. Cu promisiunea că voi mai scrie despre echipa naţională…