Final de campanie electorală în Moldova: partide, provocări, PR şi anti-PR…

Campania electorală pentru alegerile locale generale în Republica Moldova a ajuns pe ultima sută de metri. Deja duminică alegătorii îşi vor exprima opţiunea de vot, iar ulterior Comisia Electorală Centrală va face totalurile, în favoarea sau defavoarea fiecăruia dintre candidaţi. Pînă atunci însă, vine ziua tăcerii, în care fiecare dintre alegători trebuie să calculeze calm pe cine crede, ce viitor îşi doreşte şi pe cine să aleagă. Totodată, partidele nu mai au voie să facă campanie, să declare acuzaţii sau să se îndreptăţească. Despre cum a fost această campanie electorală şi particularităţile ei vorbim astăzi cu analiştii politici Igor Boţan şi Dionis Cenuşă, dar şi cu politologul Alexandru Solcan.

Campania în linii generale

Analistul politic Igor Boţan consideră că actuala campanie electorală a fost una relativ calmă, în care s-au înregistrat un şir de surprize venite, în mare parte, din partea Partidului Liberal Democrat din Moldova. Printre acestea el enumeră retragerea candidatului PLDM din competiţia pentru funcţia de primar al municipiului Chişinău şi înregistrarea în calitate de candidat independent a fostului prim-vicepreşedinte al PLDM, Mihai Godea. „În rest, lucrurile au decurs după obişnuinţă. Numărul de candidaţi variază în limitele obişnuite, iar aproximativ o treime din partidele înregistrate nu participă la aceste alegeri”, spune Igor Boţan. La rîndul său, analistul politic Dionis Cenuşă este de părere că, totuşi, atmosfera campaniei a fost una încordată. Toate acestea din cauza „…confruntărilor dintre componentele Alianţei pentru lărgirea influenţei în teritoriu, precum şi propaganda electorală puternică, executată de comunişti”. „Pe de altă parte, tensiunea a fost generată de competiţia strînsă dintre comunişti şi liberali pentru cucerirea capitalei”, mai spune analistul. Potrivit lui Cenuşă, partidele au avut un comportament în mare parte corespunzător contextului, iar cei mai activi şi vizibili au fost cei înaintaţi de partidele parlamentare: Dorin Chirtoacă, Igor Dodon şi Valentina Buliga. „Un alt actor activ este Mihai Godea, dar care nu a reuşit să se impună din criză de timp şi modalitatea în care s-a lansat în campania electorală”, a precizat Dionis Cenuşă. În acelaşi context, Igor Boţan spune că comportamentul unor partide şi candidaţi s-a remarcat prin gradul de „tehnologizare”. „Importul de „tehnologii” ucrainene este, oarecum, amuzant. Mai cu seamă că „tehnologii” ucraineni în materie de produse contrafăcute trebuiau să-i certe pe liderii şi candidaţii PL şi PLDM. După retragerea candidatului PLDM din cursa pentru primăria municipiului Chişinău, „tehnologii” ucraineni au nimerit într-o situaţie neprevăzută şi neplăcută. Probabil, asta şi i-a determinat să se lase prinşi de autorităţile moldovene pentru a-şi salva onorariile şi să mai cîştige din contul diurnelor pe durata anchetării cazului”, mai spune analistul pe un ton mai mult sau mai puţin serios.

Igor Boţan mai susţine că partidele s-au poziţionat diferit, în funcţie de mărimea şi importanţa fiecăruia. Astfel, partidele extra-parlamentare s-au manifestat în speranţa de-a le înlocui cîndva pe cele parlamentare, iar cele parlamentare s-au opus încercărilor. După Boţan, toate partidele deopotrivă, şi mici şi mari, s-au bazat pe exploatarea clivajelor şi a fragmentării sociale. În acelaşi timp, analistul Dionis Cenuşă menţionează că această campanie electorală a devenit o platformă bună pentru relansarea Partidului Comuniştilor şi resuscitarea antipatiilor faţă de adversarii acestora din tabăra liberal-democraţilor. „Comuniştii s-au prezentat într-o formă bună, dar au fost ajutaţi de faptul că sînt în opoziţie faţă de coaliţia de guvernare. De asemenea, au beneficiat pe măsură şi liberalii, în jurul cărora s-a consolidat electoratul de profil liberal-democrat din capitală, după ieşirea lui Bodiu din joc şi transferul gratuit de imagine oferit liberalului Chirtoacă de către premierul Filat”, spune Cenuşă. Cît despre impactul partidelor extra-parlamentare, ultimul precizează că acestea nu au avut nicio şansă de a se impune în faţa formaţiunilor puterii şi a PCRM-ului, care fie au acces la resursele administrative, fie dispun de o sursă de influenţă asupra populaţiei.

În opinia lui Cenuşă, partidele au folosit un vast arsenal de resurse, de la cele administrative pînă la propaganda neagră, acţiuni de intoxicare şi dezinformare a opiniei publice. „În cazul utilizării resurselor administrative s-au remarcat partidele de la guvernare, atît la nivel central, cît şi la cel local. Comuniştii au exploatat la maxim postura de opoziţie şi au încercat să pună accentul pe propria victimizare. Însă, deocamdată, nimeni nu poate spune cine este autorul acţiunilor cu caracter de intoxicare, realizate prin intermediul copiilor false ale unei serii de ziare locale”, mai spune analistul. Igor Boţan este de altă părere. Potrivit lui, cea mai mare parte a resurselor utilizate a fost obscură şi nu crede că utilizarea resurselor administrative în spoturile electorale ale partidelor este o metodă eficientă de promovare, „…mai ales că, potrivit sondajelor, imaginea instituţiilor publice este la pămînt”.

Fiind întrebaţi dacă au observat şi elemente noi, utilizate de partidele politice în timpul celor două luni de campanie electorală, analistul Dionis Cenuşă a remarcat invitaţiile candidaţilor la sport, în special la fotbal, dar şi tendinţa unor candidaţi de a folosi factorul european pentru a-şi asigura voturi în cursa de la Chişinău. La rîndul său, Igor Boţan spune că au fost şi lucruri curioase în campanie, dar, vorba poetului, „toate-s vechi şi nouă toate…”.

PR, promovare, anti-PR…

Politologul Alexandru Solcan s-a referit la tehnicile de promovare a partidelor. În opinia sa, din această perspectivă campania pentru alegerile locale, în mare parte, nu s-a deosebit prea mult de alte campanii desfăşurate în ultima perioadă, decît doar prin caracterul local al acestora. „Miza cea mare este Chişinăul, ţinînd cont de locul şi rolul capitalei în viaţa economică şi politică a ţării. În realitate descentralizarea nu s-a produs, de aceea principalele forţe sînt concentrate aici”, spune politologul. El mai susţine că cel puţin la Chişinău, principalii pretendenţi încearcă o abordare complexă a campaniei electorale. „Aici mă refer la strategiile şi tacticile de campanie electorală aplicate. Din informaţiile de care dispun, aceste partide au aplicat pe larg diferite metode de cercetare a problemelor cu care se confruntă populaţia, de identificare a aşteptărilor electoratului, cît şi a ratingului candidaţilor înaintaţi, încercîndu-se chiar o racolare pe ultima sută de metri a persoanelor cu autoritate la nivel local. Or, specificul alegerilor locale este că se votează oameni concreţi. După cum menţionam mai sus, alta este situaţia în cazul municipiului Chişinău, unde importanţa alegerilor depăşeşte cadrul local, avînd un impact asupra corelaţiei de forţă pe arena politică a ţării”. Potrivit lui, o noutate în actuala campanie din municipiul Chişinău, a fost înaintarea unui candidat real din partea PCRM, „…lucru firesc în cazul în care formaţiunea politică nu mai dispune de resursele administrative”, spune Alexandru Solcan.

Întrebat dacă putem vorbi despre nişte tehnici autentice de promovare a partidelor, sau doar de o adaptare a celor de peste Ocean, politologul susţine că este totuşi o adaptare. „Este firesc că într-o democraţie cum este cea din SUA, care are peste 200 de ani, au fost de toate. Cred că aţi pus bine întrebarea fiind vorba nu de preluare, ci de adaptare. Problema este că nu de fiecare dată se ţine cont de specificul ţării noastre, or instrumentarul tactic necesită o abordare creatoare”. Potrivit lui Alexandru Solcan, telefonarea alegătorilor de către candidaţi şi expedierea scrisorilor către electorat, care a stîrnit multe discuţii din partea contracandidaţilor, reprezintă nu altceva decît „…un exemplu clasic de preluare mecanică a tehnicilor electorale occidentale”. „Or în SUA scrisorile la domiciliu şi contactarea telefonică sînt aplicate, ca regulă, faţă de persoanele care s-au înregistrat printre simpatizanţii partidului sau şi-au manifestat disponibilitatea pentru a fi contactaţi în acest mod. În cazul nostru nu se ţine cont de aceasta, din care cauză efectul este deseori opus celui aşteptat, de unde şi indignarea multora pentru scrisorile primite şi discuţiile despre accesul la bazele de date cu adresele cetăţenilor”, opinează politologul Alexandru Solcan. El mai spune că aceste „scăpări” pot fi puse pe seama perioadei pe care o parcurge democraţia în Republica Moldova, în etapa de maturizare a partidelor politice, antrenate în crearea unei baze de date proprii.

În acelaşi context, fiind întrebat de metoda tot mai proeminentă în campaniile electorale, prin care candidaţii la funcţii apar pe coperta unor reviste, iar ulterior revistele îşi fac publicitate, difuzînd la TV spoturi chiar şi în perioada „tăcerii”, amplasînd panotaj stradal care nu este electoral şi nu necesită a fi scos în vinerea alegerilor, politologul Alexandru Solcan bănuieşte că în aceste cazuri „…litera legii este respectată”, pentru că de altfel ar fi fost sesizări din partea concurenţilor, „…dar spiritul legii este încălcat, dacă, desigur, nu este vorba de un contract suplimentar de publicitate pentru o plată suplimentară”, mai spune acesta. Solicitat de „noi.md”, candidatul PCRM la funcţia de primar al capitalei, Igor Dodon, care apare pe coperta revistei „VIP Magazin” din luna iunie, spune că nu are un contract în acest sens cu revista şi nu-l consideră necesar. El susţine că i s-a propus să apară pe coperta revistei împreună cu soţia, ceea ce a şi acceptat. Deşi nu poate fi demonstrată ca tehnică electorală de PR, Igor Dodon a mai apărut în această campanie electorală pentru alegerile locale generale pe coperta revistei „Aquarelle” din luna aprilie, iar candidatul PD la funcţia de primar general Valentina Buliga pe coperta aceleiaşi reviste din luna mai. Pe copertele revistelor în această campanie au mai apărut candidatul PLDM, retras din cursa electorală, Victor Bodiu („VIP Magazin” din mai) şi Dorin Chirtoacă („15 minute” din mai).

În ce priveşte tehnicile PR negativ folosite, Alexandru Solcan susţine că în Moldova, fiind o democraţie tînără, în mare parte se face confuzie între „critică” şi „PR negru”. „Fără a iniţia o discuţie teoretică în această problemă, putem afirma că falsurile de presă fac parte din arsenalul PR-lui negativ, pe cînd acele greşeli şi neajunsuri în activitatea autorităţilor publice scoase la iveală în campania electorală, este o critică a modalităţilor de exercitare a actului de administrare”, spune politologul. El mai susţine că într-un regim democratic consolidat critica puterii constituie o componentă esenţială a procesului politic şi de aceea trebuie privită ca ceva firesc şi chiar necesar. „Alta este situaţia cînd această critică, în condiţiile unei situaţii economice precare şi a unei culturi politice mai mult parohiale şi dependente, decît participative (dacă aplicăm cunoscuta tipizare), serveşte drept modalitate de manipulare a electoratului”, concretizează Alexandru Solcan. Întrebat dacă electoratul din Moldova va reacţiona în vreun mod la sacoşele cu produse primite de la partide, politologul spune că eficienţa tehnologiilor aplicate este verificată doar de scorul pe care îl au partidele, dar consideră aceste încercări drept primitive şi degradante „…care descalifică reprezentanţii clasei politice autohtone antrenate în asemenea acţiuni”. El mai spune că asemenea metode reprezintă o modalitate de a specula cu necesităţile primare ale oamenilor şi de a perpetua mentalităţi paternaliste moştenite încă din perioada totalitară.

„Dacă e să trecem peste aspectul mai mult moral al problemei date (deşi nu cred că trebuie să o facem) nu cred că această modalitate de promovare poate avea vreun efect real. Dar dacă totuşi această metodă prinde la electorat, înseamnă că chiar avem acea guvernare pe care o merităm”, conchide politologul şi conferenţiarul universitar la Facultatea Relaţii Internaţionale, Ştiinţe Politice şi Administrative a Universităţii de Stat din Moldova, Alexandru Solcan.

Discuţie moderată de
Maxim Pulber

Citiţi şi aici.

Читайте на русском здесь.