Lecția dură a acestei campanii: între bune și rele

Iată că și această campanie electorală se apropie de sfârșit cu părțile ei rele și nu în ultimul rând cu părțile ei bune. Cum se zice din bătrâni tot răul e spre bine – toate evenimentele petrecute în această perioadă de timp ne-au arătat adevărata față a politicienilor moldoveni și ce fel de fel de „politică” practică aceștia.

În acest sfârșit de săptămână cred că și-au dat seama toți – și cei care sunt la conducere și cei care sunt conduși – din ce cauză cetățenii acestei țări s-au decepționat de viața politică în general. Pe lângă faptul că acest teatru electoral a fost jucat foarte urât nici una din formațiunile politice nu a convins electorii de bunele intenții pe care le au.

În pofida faptului că a stat doi ani în opoziție formațiunea comunistă nu s-a prezentat cu nimic mai bine decât în anii precedenți. Din contra, tipajul unui partid care nu poate face mai mult decât să acuze pe oponenții politici s-a păstrat și în această campanie. Partidul Comunist nici într-acest an nu s-a îmbogățit cu oameni inteligenți capabili să ducă un dialog civilizat în interiorul societății cât și cu vecinii noștri din Europa. Pe aceași notă pesimistă se înscrie și blocajul politic autorii căruia sunt membrii acestei formațiuni în Legislativul Republicii Moldova. Pentru binele țări deputații comuniști, în ultimii doi ani, nu au făcut nimic în afară de a bate cu picioarele în podea și a înjura ca la ușa cortului.

Pe de altă parte a baricadei, dacă putem spune așa, Partidul Liberal Democrat în dorința de ași acumula cât mai multe puncte în contextul viitoarelor alegeri parlamentare s-a avântat într-o campanie de formare  de imagine mult prea agresivă. Acest fapt a catalizat nemulțumirea colegilor de Alianță care nu au mai putut mima înțelegerea și unitatea și așa șubredă pentru a putea atrage electoratul indecis. În afară de aceasta, la capitolul promisiuni formațiunea condusă de Vlad Filat a întrecut toate celelalte partide politice. Din această cauză aceștia au fost acuzați, uneori pe bună dreptate, de populism și demoagogie.

Nu în ultimul rând viața politică din țară s-a asociat și cu celealte două formațiuni parlamentare: Partidul Democrat și Partidul Liberal. Din cauza blocajului cauzat de reavoința comuniștilor și populismul liberal-democraților cele două formațiuni au fost marginalizate continuu. Astfel a apărut și ideea unei alianțe, destul de previzibile, între formațiunile ce dețin majoritatea în Parlamentul Republicii Moldova, respectiv PCRM și PLDM.

Toate cele expuse mai sus asociate cu rezultatul nul al celor doi ani de guvernare a făcut ca viitorul Republicii Moldva să fie văzut în culori sumbre de cetățenii Republicii așa cum ne-o arată de exemplu ultimele sondaje sociologice. Concluzia este una: după aceste alegeri populația va acorda votul de încredere doar aceluia care se va prezenta cu rezultate recunoscute de toți cetățenii țării. Lumaea a ofisit de vorbe, lumea vrea rezultate.