In zilele noastre, sa fii bun…e o chestie care necesita mult,mult efort…
Privind niste oameni, si asistind la situatii incomode, realizez ca bunatatea, nu mai are acel cistig ca inainte…
Si imi pare rau, mi-e mila chiar de cei a caror parti negative le acopera pe cele pozitive, pentru ca toti au si una si cealalta…
Intrebasem pe cineva: Tu, cum vezi bunatatea? ” Atunci cind calci pe principii, pentru a fi alaturi sau a ajuta pe cineva”.
Citi oameni fac asta? Citi uita de ei pe citeva momente doar pentru a da o mina de ajutor, o sustinere, o simpla imbratisare…
Cit esti dispus sa “platesti”, ca sa fii bun, macar 1 % din ce ai ???
Pot sa numar pe degete oameni buni, pe care ii cunosc eu, si care au ramas in sufletul meu ca fiind buni, indiferent de rautatile lor…
In rest, ma strecor zi de zi printre “monstri” acoperiti de ranchiuna, razbunare, concurenta, zgircenie. ” De ce el are, da eu…ce, nu pot avea? ” Nu poti! Ca daca ai fi putut treceai la actiune si nu mai judecai”!
Oameni saraci, in suflet, uscati pe dinauntru…Oameni pentru care fericirea e in ” Vreau sa fiu milionar, iar pentru asta trec peste orice……sau oricine”, ah da…si pe linga toate, astept sa-mi cada din pod 
Avem milionari sufleteste? Oameni bogati in bunatate si darnicie, oameni adevarati, care se bucura de fleacuri si traiesc viata asa cum este? Traiesc pentru oameni si printre oameni?
Tu, cind te uiti in suflet,ce vezi? =)
