Limitless – Dincolo de limite (2011)

IMDB zice că e un film din categoriile Mystery | Sci-Fi | Thriller. Eu zic că nu prea reuşeşte să se încadreze în vreun gen. Nu este un film științifico-fantastic, nici o comedie sau un thriller, nu poate fi înscris în categoria filmelor cu gangsteri… Limitless este un film bun în primul rând. Întruneşte cele mai potrivite elemente din aceste genuri într-un produs cinematografic, poate nu o capodoperă, dar cu siguranţă un «must see » de calitate.

Eroul filmului, Eddie Morra (Bradley Cooper), este un scriitor mediocru, practic ratat, fără inspiraţie, ce deşi încearcă să debuteze în lumea cărţilor cu un contract şi o carte nouă, reuşeşte doar să se despartă de prietena lui Lindy (Abbie Cornish). Fără nici o speranţă, aproape de disperare, îşi întâlneşte cumnatul care-l « ajută » oferindu-i o pastilă necunoscută. Cunoaştem cu toţii mitul conform căruia oamenii îşi folosesc doar 10-20% din capacitatea creierului lor. Mit sau nu, în filmul nostru, o pastilă NZT te ajută să-ţi foloseşti creierul la maximum. Eroul nostru, devenit deja super-erou (de aici şi conotaţiile ştiinţifico-fantastice ale filmului, dar totuşi, în secolul XXI, ne-ar plăcea să nu zicem că e doar atât) învaţă în scurt timp limbri străine, matematică, economie şi reuşeşte să-şi scrie cartea în doar 4 zile. Inteligenţa lui deosebită nu se opreşte aici. El simte nevoie de mai mult, tinde să se dezvolte, să evolueze. Eddie ajunge un expert în speculaţii financiare, şi ajunge în vizorul unuia din cei mai puternici oameni de afaceri, Carl Van Loon (Robert De Niro).

Pe De Niro îl vedem în ultimul timp doar prin locuri secundare. În Limitless, e eclipsat exclusiv de Bradley Cooper, iar rolul lui devine stângaci în postura de inferioritate, impecabil însă prin joc actoricesc. Bradley Cooper profită la maximum de postura rolului lui. Joacă două roluri într-un singur personaj, de la un geniu şi o persoană de succes, la un scriitor ratat şi mediocru.

Filmul nu excelează prin efecte grafice. N-ar avea de unde şi nu sunt necesare. Filmul însă conţine câteva pasaje halucinante, care la un moment dar ar putea crea o senzaţie de «Motion sickness», dar care se îmbină perfect cu tematica filmului.

De fapt, e greu de făcut o concluzie a filmului : un happy-end tipic american, în care « eroul trăieşte fericit până la adânci bătrâneţe », dar nu atât de impunător cum ar fi fost un final echitabil, în care el şi-ar fi găsit liniştea interioară şi sufletească, nu la un nivel atât de înalt, însă la un nivel care i-ar fi asigurat demnitatea şi stabilitatea. Finalul filmului ar trasa doar concluzia : « Odată cu puteri mari, vin şi responsabilităţi mari», dar dacă privim mai adânc, putem remarca lupta de a urca, a învinge (poate şi lăcomia omului) dar şi posibilitatea de a cădea, de a relua, de a nu te opri.

Notă: 10/10