Sa fiu in pat, in casa mare. Sa nu mai stiu de cand dorm. Sa fie umbra, de la vita de vie catarata pe acoperis. La geamuri – perdele si horbotele. Pernele sa fie mari, dar moi, cu fete albe, apretate, mirosind a vant. Icoana si prosop pe perete. Pe jos sa fie un covor tesut cu o suta de ani in urma. Sa miroase a gutui si menta uscata. Pe masa din centrul camerei sa fie o fata de masa veche, brodata. Pe masa sa fie o vaza inalta cu flori proaspete, mere si prajitei. In camera sa fie racoare si sa nu vreau sa ies de sub plapuma. Sa aud din cand in cand tropait de cai si o cucuvea, undeva departe. Sa adorm din nou. Si sa ma trezesc noua, intreaga.
Vezi ca nu vreau chiar atat de mult?
