De multe ori am scris la subiectul MoldTelecom. Şi cu impresii generale, şi cu o analiză mai aprofundată din punct de vedere a organizării şi conducerii corporative. De fiecare dată nemulţumită.
Săptămâna asta am încă o nemulţumire care se adaugă la lista celor precedente. Legătura mea personală cu MoldTelecom atârnă în faptul că unul dintre părinţii mei lucrează de mai mult de 20 de ani la compania respectivă (celălalt părinte nu mai lucrează, dar are o istorie de muncă legată de MoldTelecom tot de nu mai puţin de 20 de ani). Ultima mea convorbire cu ai mei de-acasă a avut tangenţă cu MoldTelecom-ul, am ţinut să-mi felicit părinţii pentru că ambii au făcut studii şi au lucrat (lucrează) în domeniul telecomunicaţiilor (ziua lor profesională fiind recent, la 17 mai). Noutatea pe care am auzit-o de data asta e că restructurarea MoldTelecom e în plină forţă. Apar directori noi, care-s de la Chişinău puşi şi stau doar acolo. Directorii locali degrabă îşi pierd locul de muncă, dar nu doar ei. Biroul de Reparaţii va fi schimbat: toate sutele de oameni care lucrează acum în ţară în fiecare raion ca operatori vor fi schimbaţi pe câteva zeci – la Chişinău, restul – disponibilizaţi.
Cel mai trist a fost să aud cum mi s-a spus de-acasă că anul asta toţi lucrătorii MoldTelecom din oraşul meu au venit la petrecerea dată în cinstea zilei lucrătorului în telecomunicaţii. Motivul principal de ce au venit toţi? Pentru că marea majoritate a acestora realizează că e ultimul an petrecut la acest post de lucru, că nu le mai rămâne mult până să li se închidă uşa asta putredă, pseudo-capitalistă.
Iată asta e problema mea personală cu MoldTelecom.
Filed under: Day-by-Day
