De Constantin si Elena a fost exact cum imi place mie. Am planuit una, am ajuns sa facem cu totul altceva :) .
Institutul “Fratii Golescu” avea aniversare si au sarbatorit.
Stiu ca numele lui Tudor Ungureanu nu va spune nimic. Am incercat sa-mi amintesc si eu … dar nu. Pana nu l-am vazut pe scena, cu cobza in mana si mi-au revenit imediat in fata ochilor imaginile din anii ’90, cu Ion si Doina Aldea Teodorovici, ansamblul Talancuta, “Stefan Voda” – melodii despre Bucovina, despre codrii romanesti. Cantece de arma, patriotice, cantate fara microfoane, care generau niste reactii pe care nu cred ca le voi mai trai (canta cucu, bata’l vina). In 1990 am plecat prima data in Romania. Tot drumul am cantat “Noi in cel dintai razboi, am ajuns de moarte’n doi” si “La moartea lui Stefan Voda”. In scolile unde mergeam, cantam de pe scena sau de pe scari si umpleam de plansete profesorii si parintii romani. Plangeau adultii, noi eram doar un pic tristi, ca nu intelegeam chiar bine si chiar tot. Intr-un liceu a venit sa ne cante insusi Tudor Gheorghe. Frumoase amintiri … si unice.
Ieri, am participat la un concert-sarbatoare. Costume traditionale, instrumente autentice, folclor adevarat.
Un om cu o privire blanda, un strajer viu, cu amintiri extraordinare, cu aceleasi valori, de-o viata, a venit la 6 dimineata si a plecat la 22.00, doar ca sa ne incante. De pe scena, a plecat inapoi la Chisinau. Si noi am fi vrut sa ma stea, si el nu cred ca vroia sa plece … Ah, si ne-a invitat la Capriana. Ne-a zis cum se ajunge, e simplu. Si sunt sigura ca a fost o invitatie sincera si daca cumva, chiar ma duc la manastirea Capriana (ca planuiesc sa o revad), si ma duc sa-l salut, am petrece alte cateva momente frumoase, cu muzica, glume si amintiri “haiducesti”.
Trebuia sa vina cu intreg ansamblul “Stefan Voda”, dar, nu au avut vize decat el si domnul profesor Burlacu.
Dupa ce i-am urat “Drum bun”, am avut parte de o alta superba surpriza – Clubul Maramuresenilor din dreapta Tisei ne-au bucurat cu un concert de cantec, strigat si dans autentic. A fost o seara extrem de vesela. Ne-au servit cu vin, cu sarmale, cu palinca. Ne-au luat la dans si ne-au trezit la viata.
Asa ca, cine a crezut ca va fi o conferinta monotona, in care tinerii vor vorbi, emotionati, despre proiectele lor si vor multumi “fratilor Golescu” – s-a inselat. A fost o seara minunata, cu multe emotii, dans, cantec, in care ne-am facut prieteni noi si … ne-am serbat Elenele si Constantinii :) . Daca nu va amintiti de Tudor Ungureanu – sunt sigura ca va amintiti interpretarea lui la “Hai bordei” ;) .