Sunt oameni, sute și sute de oameni pe care îi vezi, îi cunoști, îi păstrezi în inimă, sau oameni pe care crezi că i-ai uitat, dar nu…
Unii trec prin fața ta grăbindu-se la școală, serviciu, la o florărie, la bibliotecă, sau pur și simplu unii nu au unde merge și stau, stau afară, pe lângă blocuri, dar stau în apropiere de alți oameni.
Fiecare om în sine e un univers aparte, fiecare om e capabil să dăruiască iubire. Închipuiți-vă cantitatea enormă de iubire de pe pământ, trăim în iubire, trăim prin iubire. Omul dacă n-ar iubi, pur și simplu n-ar exista, și nu contează pentru cine sau pentru ce nutrești acea iubire, ea există, simplu.
Dar construcția fiecăruia din noi e diferită, chiar dacă abstract ne unește iubirea, sunt mii și sute de motive pentru care suntem diferiți.
Sunt oameni cărora ai vrea să le zâmbești chiar dacă nici nu-i cunoști; oameni pe care abia îi cunoști, dar care îți devin dragi din secunda în care te-au salutat. Oameni care îți sunt antipatici, din motive explicabile ori ba. Și nu-ți poți impune criterii de selecționare a oamenilor care să te înconjoare, pentru că toate astea se întâmplă pentru că simți așa, punct.
