- Eu ma tem.
(Tronc hodoronc tronc. Ochii ei se fac mari si gura nu poate formula intrebarea: “Poftim?”)
- Eu aici m-am gandit … Ca lucrurile evolueaza repede, eu incep sa ma implic in ceva ce pare serios, ca nu e corect fata de tine, ca nu esti de vina, ca din cauza trecutului meu, nu pot sa ma implic … iar tu esti prea buna si nu meriti asta (texte stas :) , folosite atat de baieti, cat si de fete. atat de barbati, cat si de femei :) ).
- Vrei sa ne oprim?
- Nu. (milioane de barbati exerseaza textul cu “nu e vina ta” si asteapta intrebarea asta, ca sa spuna “Da” si sa scape de jugul unei relatii pe care nici ei nu stiu daca o vor sau nu. si exact in momentul intrebarii fetei, ei se gandesc ca poate nu vor gasi o fata mai buna. in fond – ei doi se inteleg bine. ea are casa si masina. urmeaza sa fie promovata. parintii lui o plac, parintii ei sunt departe. se inteleg cat de cat pe toate planurile, orizontale, verticale…) Nu. Ma gandeam sa o luam mai incet.
Intrebati orice barbat, ce inseamna “a o lua mai incet intr-o relatie” si o sa vedeti cate raspunsuri interesante o sa primiti. Vor sa spuna “Nu ma suna asa des”, “Nu-ti lasa periuta de dinti in baia mea, inca”, “Nu vorbi atat de mult”, “Nu cauta nod in papura exact cand conduc”, “Nu ma pune sa fac curatenie cand eu vreau sa dorm”, “Nu-ti lasa tampoanele la vedere”, “Nu ma pune sa renunt la cartofi prajiti”, “Nu ma lua cu tine la musical’uri”, “Nu ma pune sa ma uit la Dansez pentru tine”, “Nu ma pune sa petrec timp cu bou’ de frate’tu”, “Nu ma intreba daca ai celulita”, “Nu ma convinge sa mergem la cursuri de autocunoastere”, “Nu ma bate la cap cu yoga si kabbalah”, “Nu-mi citi din Cosmo”, “Nu-mi baga, subtil, Coelho in fata” etc etc.
Unele femei stiu sa fie un pic enervante, un pic acaparatoare, un pic bazaitoare, dar stim toti “de ce iubim femeile”. Si femeile, chiar si feministele :) , stiu de ce vor un barbat.
- Mai incet cum? Sa-mi pun robinet la sentimente?
Ha – instalam iubireometre ;) . Controlam consumul de emotii :) .
- Stiu ca e complicat. Nu vreau ca cineva sa sufere.
Dragule, de la “ma tem”-ul de la inceputul textului, cineva deja sufera. Indoieli, intrebari, clatinari, nesiguranta, eforturi de a face sa para totul in ordine …
O relatie, se construieste. Este normal ca lucrurile sa devina mai “serioase”. Asta daca plecam de la premiza ca 2 oameni, diferiti, din medii diferite, cu experiente diferite, cu asteptari diferite, cu stiluri de viata diferite, se indragostesc (sau doar se plac) si incep o relatie. In romane si melodii lente, sentimentul este descris ca fiind unul de “daruire totala”, de “nu mai pot trai fara tine”, de “could i have this kiss forever?”.
Atunci de unde temerile astea?
Poate, ar trebui sa regandim conceptul de relatie.
S-o luam ca pe un dar. In fiecare zi sa ne bucuram de el. Sa pretuim fiecare moment petrecut impreuna. Iubirea e simpla. Iubirea nu are reguli. Iubirea nu are conditii. Iubirea e usoara.
Rar se intampla ca doi oameni sa stie sigur din start ca s-au gasit – “doua jumatati ciobite care fac impreuna un intreg, albastru” – pentru totdeauna.
Ceilalti – sa traiasca, simplu si usor, sa iubeasca pentru azi si pentru maine, atat cat pot, cum pot.
p.s. totul poate fi citit si invers – Ea ii spune Lui sa o ia mai incet ;) .