Moldovenii “religioşi” au demonstrat că opacitatea lor nu are limită, iar slujitorii Bisericii au manipulat întru-un stil medieval cu masele docile.

Protestele dirijate de preoţii de la Asociaţia “Pro Ortodoxia” şi mai multe biserici din ţară constituie adevărate “cruciade” nu doar împotriva musulmanilor, dar şi a minorităţilor sexuale şi a altor categorii sociale neglijate şi desconsiderate de Biserică, dar care reprezintă elemente caracteristice unei societăţi moderne, unde nu există loc pentru discriminare şi intoleranţă. Armele posedate de agenţii religioşi sunt masele de enoriaşi mărginiţi din punct de vedere intelectual şi informaţional, care acţionează după principiul “turmei”, fiind lipsite de o conştiinţă şi autonomia propriei raţiuni. Într-o mişcare haotică, cu scopuri propagandistice, așa numiţii creştini ortodocşi au pledat pentru revizuirea legii cultelor, considerată de aceştia prea permisivă și revoluţionară pentru o ţară “profund” religioasă ca R. Moldova.

Atitudinea reacţionară a maselor religioase ţinteşte nu atât în lege, cât în beneficiarii acesteia, dar în mod special în adepţii islamismului care locuiesc în R. Moldova, plătesc impozite sau pur şi simplu sunt consumatori de produse şi servicii, ce la fel contribuie în cele din urmă la formarea bugetului naţional moldovenesc.

Deşi, legea cultelor a fost adoptată în mai 2007, “religioşii” şi-au amintit şi s-au mobilizat doar după ce legea a început să funcţioneze cu adevărat,  având drept dovadă înregistrarea primei organizaţii a musulmanilor din ţară (2011). Religioşii reclamaţi invocă un pericol asupra monopolului bisericii ortodoxe, odată cu acordarea acestui drept pentru musulmani. De asemenea, protestatarii anti-musulmani au criticat statul pentru exces de zel şi decizii adoptate în detrimentul interesului populaţiei creştine. Cu toate acestea, legea dată a fost transpusă în viaţă de autorităţile naţionale, pe timpul comuniştilor “ortodocşi” a lui Voronin, cu consultarea şi aprobarea prealabilă a experţilor din cadrul Consiliului Europei şi a OSCE, organizaţii din care fac parte aşa ţări creştin-ortodoxe ca Rusia, Ucraina sau Georgia.

Populismul şi diletantismul preoţilor iese în evidenţă atunci când aceştia încearcă să legitimeze voinţa Bisericii asupra statului laic. De fapt, prin demersul lor este atacată orânduirea laică şi principiul clar al separaţiei Statului de Biserică. Or, aceştia solicită o concordare absurdă şi de neconceput între normele legale mereu ajustate şi cele religioase anacronice, antimoderniste şi prin esenţa lor antidemocratice. Atacând musulmanii, la fel ca şi în cazul legii antidiscriminare şi a drepturilor minorităţilor sexuale, preoţii sfidează flagrant legea supremă, garantul primar al drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului pe teritoriul naţional.

“Cruciada” anti-musulmană se înscrie cu acelaşi succes în seria acţiunilor îndreptate contra reformelor, promise electoratului pro-liberal şi Occidentului în 2009 și 2010, de către componentele actualei coaliţii de guvernare de la Chişinău. Alături de reprezentanţii şovini ai minorităţii ruse, enoriaşii fanatici, precum şi familiştii homofobi, constituie cea de-a “cincea coloană” utilizată de anumite forţe interne şi/sau exogene pentru a trena înfăptuirea reformelor obligatorii pentru realizarea unui progres minim şi a unui salt înainte în direcţia Europei.

În lumina ciocnirilor sângeroase care au loc în prezent între creştinii (10 procente) şi musulmanii (90% din populaţie) din Egipt, rezultate cu victime umane, nu este clară indolenţa autorităţilor, de fapt, responsabile de atenuarea şi prevenirea unor conflicte sociale în baza criteriului religios, fie al orientării sexuale etc. De asemenea, este inadmisibilă neglijenţa cu care oficialităţile tratează mesajele de incitare la ură parvenite de la organizatorii creştin-ortodocşi ai protestelor religioase, fie de la adepţii activităţilor “homofobe”. Or, în loc să interzică şi să contracareze în continuare propagarea chemărilor discriminatorii şi duşmănoase, autoritățile le omit deliberat, generând un nihilism şi mai mare din partea populaţiei mediocre, uşor manipulabile de cercurile de influenţă dornice să stăvilească schimbările demarate cu timiditate de actuala putere.

Comparativ cu legea anti-discriminare pasată înapoi către Guvern, legea cultelor este un document deja consacrat, intrat în vigoare acum 4 ani, fapt ce face practic imposibilă returnarea lui spre amendamente consistente. Pentru a nu trezi însă nemulţumirea europenilor, care pompează nebuneşte bani întru susţinerea forţelor la nivel declarativ liberale şi pro-europene de la Chişinău, dar şi a nu întrerupe în niciun caz reformele relevante pentru liberalizarea vizelor şi apropierea cu UE, liderii AIE-2 vor încerca să mimeze anumite dialoguri între părţile vizate.

Totuşi în mod practic şi pe termen mediu, forţele liberal-democrate vor încerca să “muşamalizeze” acţiunile anti-islamice ale grupărilor religioase printr-o abordare superficială a lucrurilor şi o reactivare a retoricii pro-europene a valorilor democratice şi drepturilor omului, neînţelese în realitate de o bună parte a moldovenilor cu mentalitate post-sovietică reactivă.


Filed under: Biserica Ortodoxa Rusa/Mitropolia Moldovei, Biserica RM şi Islamul, Homofobia si politica in RM