Adepţii Partidului Comunist din Moldova, destrămat în 1991, după scoaterea în afara legii, vor să se relanseze pe piaţa politică. Motivul care i-a făcut să-şi reamintească despre această oportunitate nu este deocamdată clar, deşi comunistul din PCRM, Iurie Muntean, a găsit urma acestei iniţiative în interesul PLDM-ului de a distruge PCRM. Comuniştii vechi vor să revină în avanscenă pentru că PCRM-ul ar fi trădat valorile socialiste şi s-ar fi transformat într-o arteră liberal-burgheză de afaceri pentru clanul lui Voronin. Totuşi, cine sau ce stă în spatele comuniştilor scuturaţi de naftalină şi încurajaţi să meargă împotriva celui mai mare şi mai puternice partide din ţară. PLDM sau PDM, forţe interne sau altele externe, şi de ce anume acum?
“Fantoma comunistă” – un bluff politic?
Suscitarea unei “fantome politice” cum este vechea gardă comunistă reprezintă o manevră pusă în joc pentru a provoca PCRM-ul în ajun de alegeri locale. Arhitecţii acestui pas vor să creeze o presiune publică asupra PCRM-ului, determinând alegătorul să nu-l voteze deloc sau să se îndrepte spre altă formaţiune. Pentru a crea probleme serioase comuniştilor lui Voronin, vechii comunişti, conduşi de Igor Cucer, au nevoie de timp. Potrivit anumitor calcule, Partidul Comunist ar avea nevoie pentru renaştere de cel puţin 3 luni. Prin urmare, formaţiunea nu poate în niciun fel să concureze cu PCRM pentru alegerile locale. Din aceste considerente, menirea vechilor comunişti este de a isteriza PCRM-ul, forţându-l să facă cât mai multe gafe, fapt ce i-ar împiedica să obţină voturi. De aceea, putem asista la o invenţie cu efect temporar, pe care cineva din rândul forţelor liberal-democrate o foloseşte pentru a slăbi pe unul dintre principalii săi contracandidaţi.
Învierea “moaştelor comuniste” pentru depăşirea crizei politice
Pe lângă impactul momentan al reanimării comuniştilor uzaţi, văzut din perspectiva alegerilor locale, apariţia lor poate avea rolul de catalizator la identificarea unor soluţii pentru criză politică prelungită. Eşuarea destrămării PCRM-ului prin mituirea membrilor lor în 2009 şi 2010, incapacitatea democraţilor de a absoarbe electoratul comuniştilor, imunitatea solidă a liderilor PCRM la diversele acţiuni de mediatizare a fărădelegilor comise de aceştia, i-a putut determina pe liberal-democraţi să recurgă la ajutorul vechilor comunişti. Conform scenariului lor, pentru a stopa eventuala prefigurare a pericolului unei dublări al profilului comunist în sceptrul politic moldovenesc, comuniştii ar trebui să devină mai concilianţi. Astfel, cei care dirijează cu acţiunile “retro-comuniştilor” vor să exercite presiuni psihologice asupra anturajului lui Voronin. Ameninţând PCRM-ul cu formarea a unei “clone comuniste”, inamicii lui Voronin vor să găsească punctul slab în defensiva comuniştilor lui Voronin, căpătând în rezultat un compromis pentru alegerea preşedintelui ţării. “Dezgroparea” comuniştilor este un eveniment convenabil pentru toate formaţiunile din coaliţia de guvernarnare. Or, democraţii vor avea de câştigat de pe urma limitării PCRM-ului pe stânga, liberal-democraţii vor deveni prima forţă politică din ţară, iar liberalii obţin o nouă sursă pentru alimentarea propagandei anti-comuniste şi respectiv pro-româneşti. Lucrurile par însă oricum complicate, deoarece secretul PCRM-ului se ascunde în experienţa politică îndelungată, ideologii şi liderii acestuia, care au înţeles modalităţile de manipulare a opiniei publice, dar şi contextul politic în care aceasta s-a impus ca forţă politică de opoziţie.
“Comuniştii de naftalină”, un semnal potrivit pentru modernizarea PCRM
Interesul exprimat de Cucer pentru preluarea simbolisticii comuniste este un prim atentat la integritatea PCRM-ului, care din 2001 încoace a investit şi a câştigat dividende politice enorme folosind secera, ciocanul şi culoarea roşie. În aceeaşi măsură, adepţii lui Voronin s-au lăsat deranjaţi de posibilitatea înfiinţării acestei formaţiuni pentru că aceasta va fi o copie a PCRM. Totuşi, configuraţia creată le oferă lor posibilitatea să se modernizeze, adoptând denumire şi simbolistică nouă, după cum se propunea înainte de evenimentele din aprilie 2009. Acest pas este însă foarte riscant, chiar dacă contextul politic este tocmai favorabil pentru o metamorfoză politică eficientă. Or, eventuala existenţă a unui PCM, pune în pericol tranziţia PCRM-ului către un format social-democrat, deoarece poate conduce la migraţie fără precedent cauzând falimentarea formaţiunii.
În orice caz, deşteptarea vechilor comunişti pune punct pe confortul absolut de care se bucura până acum PCRM-ul lui Voronin. Iar pentru o viitoare hegemonie pe segmentul de stângă, PCRM va trebui să-şi revadă strategia de imagine, gândindu-se serios şi la posibilitatea unui “rebranding”, precum şi la renunţarea unei relaţii ostile cu celelalte partide puternice şi emergente.
Adepţii Partidului Comunist din Moldova, destrămat în 1991, după scoaterea în afara legii, vor să se relanseze pe piaţa politică. Motivul care i-a făcut să-şi reamintească despre această oportunitate nu este deocamdată clar, deşi comunistul din PCRM, Iurie Muntean, a găsit urma acestei iniţiative în interesul PLDM-ului de a distruge PCRM. Comuniştii vechi vor să revină în avanscenă pentru că PCRM-ul ar fi trădat valorile socialiste şi s-ar fi transformat într-o arteră liberal-burgheză de afaceri pentru clanul lui Voronin. Totuşi, cine sau ce stă în spatele comuniştilor scuturaţi de naftalină şi încurajaţi să meargă împotriva celui mai mare şi mai puternice partide din ţară. PLDM sau PDM, forţe interne sau altele externe, şi de ce anume acum?
“Fantoma comunistă” – un bluff politic?
Suscitarea unei “fantome politice” cum este vechea gardă comunistă reprezintă o manevră pusă în joc pentru a provoca PCRM-ul în ajun de alegeri locale. Arhitecţii acestui pas vor să creeze o presiune publică asupra PCRM-ului, determinând alegătorul să nu-l voteze deloc sau să se îndrepte spre altă formaţiune. Pentru a crea probleme serioase comuniştilor lui Voronin, vechii comunişti, conduşi de Igor Cucer, au nevoie de timp. Potrivit anumitor calcule, Partidul Comunist ar avea nevoie pentru renaştere de cel puţin 3 luni. Prin urmare, formaţiunea nu poate în niciun fel să concureze cu PCRM pentru alegerile locale. Din aceste considerente, menirea vechilor comunişti este de a isteriza PCRM-ul, forţându-l să facă cât mai multe gafe, fapt ce i-ar împiedica să obţină voturi. De aceea, putem asista la o invenţie cu efect temporar, pe care cineva din rândul forţelor liberal-democrate o foloseşte pentru a slăbi pe unul dintre principalii săi contracandidaţi.
Învierea “moaştelor comuniste” pentru depăşirea crizei politice
Pe lângă impactul momentan al reanimării comuniştilor uzaţi, văzut din perspectiva alegerilor locale, apariţia lor poate avea rolul de catalizator la identificarea unor soluţii pentru criză politică prelungită. Eşuarea destrămării PCRM-ului prin mituirea membrilor lor în 2009 şi 2010, incapacitatea democraţilor de a absoarbe electoratul comuniştilor, imunitatea solidă a liderilor PCRM la diversele acţiuni de mediatizare a fărădelegilor comise de aceştia, i-a putut determina pe liberal-democraţi să recurgă la ajutorul vechilor comunişti. Conform scenariului lor, pentru a stopa eventuala prefigurare a pericolului unei dublări al profilului comunist în sceptrul politic moldovenesc, comuniştii ar trebui să devină mai concilianţi. Astfel, cei care dirijează cu acţiunile “retro-comuniştilor” vor să exercite presiuni psihologice asupra anturajului lui Voronin. Ameninţând PCRM-ul cu formarea a unei “clone comuniste”, inamicii lui Voronin vor să găsească punctul slab în defensiva comuniştilor lui Voronin, căpătând în rezultat un compromis pentru alegerea preşedintelui ţării. “Dezgroparea” comuniştilor este un eveniment convenabil pentru toate formaţiunile din coaliţia de guvernarnare. Or, democraţii vor avea de câştigat de pe urma limitării PCRM-ului pe stânga, liberal-democraţii vor deveni prima forţă politică din ţară, iar liberalii obţin o nouă sursă pentru alimentarea propagandei anti-comuniste şi respectiv pro-româneşti. Lucrurile par însă oricum complicate, deoarece secretul PCRM-ului se ascunde în experienţa politică îndelungată, ideologii şi liderii acestuia, care au înţeles modalităţile de manipulare a opiniei publice, dar şi contextul politic în care aceasta s-a impus ca forţă politică de opoziţie.
“Comuniştii de naftalină”, un semnal potrivit pentru modernizarea PCRM
Interesul exprimat de Cucer pentru preluarea simbolisticii comuniste este un prim atentat la integritatea PCRM-ului, care din 2001 încoace a investit şi a câştigat dividende politice enorme folosind secera, ciocanul şi culoarea roşie. În aceeaşi măsură, adepţii lui Voronin s-au lăsat deranjaţi de posibilitatea înfiinţării acestei formaţiuni pentru că aceasta va fi o copie a PCRM. Totuşi, configuraţia creată le oferă lor posibilitatea să se modernizeze, adoptând denumire şi simbolistică nouă, după cum se propunea înainte de evenimentele din aprilie 2009. Acest pas este însă foarte riscant, chiar dacă contextul politic este tocmai favorabil pentru o metamorfoză politică eficientă. Or, eventuala existenţă a unui PCM, pune în pericol tranziţia PCRM-ului către un format social-democrat, deoarece poate conduce la migraţie fără precedent cauzând falimentarea formaţiunii.
În orice caz, deşteptarea vechilor comunişti pune punct pe confortul absolut de care se bucura până acum PCRM-ul lui Voronin. Iar pentru o viitoare hegemonie pe segmentul de stângă, PCRM va trebui să-şi revadă strategia de imagine, gândindu-se serios şi la posibilitatea unui “rebranding”, precum şi la renunţarea unei relaţii ostile cu celelalte partide puternice şi emergente.
Filed under: Alegeri generale 2011 (Chișinău), PCRM
