Adepții Partidului Comunist din Moldova, destrămat în 1991, după scoaterea în afara legii, vor să se relanseze pe piața politică. Motivul care i-a făcut să-și reamintească despre această oportunitate nu este deocamdată clar, deși comunistul din PCRM, Iurie Muntean, a găsit urma acestei inițiative în interesul PLDM-ului de a distruge PCRM. Comuniștii vechi vor să revină în avanscenă pentru că PCRM-ul ar fi trădat valorile socialiste și s-ar fi transformat într-o arteră liberal-burgheză de afaceri pentru clanul lui Voronin. Totuși, cine sau ce stă în spatele comuniștilor scuturați de naftalină și încurajați să meargă împotriva celui mai mare și mai puternice partide din țară. PLDM sau PDM, forțe interne sau altele externe, și de ce anume acum?

“Fantoma comunistă” – un bluff politic?

Suscitarea unei “fantome politice” cum este vechea gardă comunistă reprezintă o manevră pusă în joc pentru a provoca PCRM-ul în ajun de alegeri locale. Arhitecții acestui pas vor să creeze o presiune publică asupra PCRM-ului, determinând alegătorul să nu-l voteze deloc sau să se îndrepte spre altă formațiune. Pentru a crea probleme serioase comuniștilor lui Voronin, vechii comuniști, conduși de Igor Cucer, au nevoie de timp. Potrivit aumitor calcule, Partidul Comunist ar avea nevoie pentru renaștere de cel puțin 3 luni. Prin urmare, formațiunea nu poate în niciun fel să concureze cu PCRM pentru alegerile locale. Din aceste considerente, menirea vechilor comuniști este de a isteriza PCRM-ul, forțându-l să facă cât mai multe gafe, fapt ce i-ar împiedica să obțină voturi. De aceea, putem asista la o invenție cu efect temporar, pe care cineva din rândul forțelor liberal-democrate o folosește pentru a slăbi pe unul dintre principalii săi contracadidați.

Învierea “moaștelor comuniste” pentru depășirea crizei politice

Pe lângă impactul momentan al reanimării comuniștilor uzați, văzut din perspectiva alegerilor locale, apariția lor poate avea rolul de catalizator la identificarea unor soluții pentru criză politică prelungită. Eșuarea destrămării PCRM-ului prin mituirea membrilor lor în 2009 și 2010, incapacitatea democraților de a absoarbe electoratul comuniștilor,  imunitatea solidă a liderilor PCRM la diversele acțiuni de mediatizare a fărădelegilor comise de aceștia, i-a putut determina pe liberal-democrați să recurgă la ajutorul vechilor comuniști. Conform scenariului lor, pentru a stopa eventuala prefigurare a pericolului unei dublări al profilului comunist în sceptrul politic moldovenesc, comuniștii ar trebui să devină mai concilianți. Astfel, cei care dirijează cu acțiunile “retro-comuniștilor” vor să exercite presiuni psihologice asupra anturajului lui Voronin. Amenințând PCRM-ul cu formarea a unei “clone comuniste”, inamicii lui Voronin vor să găsească punctul slab în defensiva comuniștilor lui Voronin, căpătând în rezultat un compromis pentru alegerea președintelui țării. “Dezgroparea” comuniștilor este un eveniment convenabil pentru toate formațiunile din coaliția de guvernarnare. Or, democrații vor avea de câștigat de pe urma limitării PCRM-ului pe stânga, liberal-democrații vor deveni prima forță politică din țară, iar liberalii obțin o nouă sursă pentru alimentarea propagandei anti-comuniste și respectiv pro-românești. Lucrurile par însă oricum complicate, deoarece secretul PCRM-ului se ascunde în experiența politică îndelungată, ideologii și liderii acestuia, care au înțeles modalitățile de manipulare a opiniei publice, dar și contextul politic în care aceasta s-a impus ca forță politică de opoziție.

“Comuniștii de naftalină”, un semnal potrivit pentru modernizarea PCRM

Interesul exprimat de Cucer pentru preluarea simbolisticii comuniste este un prim atentat la integritatea PCRM-ului, care din 2001 încoace a investit și a câștigat dividende politice enorme folosind secera, ciocanul și culoarea roșie. În aceeași măsură, adepții lui Voronin s-au lăsat deranjați de posibilitatea  înființării acestei formațiuni pentru că aceasta va fi o copie a PCRM. Totuși, configurația creată le oferă lor posibilitatea să se modernizeze, adoptând denumire și simbolistică nouă, după cum se propunea înainte de evenimentele din aprilie 2009. Acest pas este însă foarte riscant, chiar dacă contextul politic este tocmai favorabil pentru o metamorfoză politică eficientă. Or, eventuala existență a unui PCM, pune în pericol tranziția PCRM-ului către un format social-democrat, deoarece poate conduce la migrație fără precedent cauzând falimentarea formațiunii.

În orice caz, deșteptarea vechilor comuniști pune punct pe confortul absolut de care se bucura până acum PCRM-ul lui Voronin. Iar pentru o viitoare hegemonie pe segmentul de stângă, PCRM va trebui să-și revadă strategia de imagine, gândindu-se serios și la posibilitatea unui “rebranding”, precum și la renunțarea unei relații ostile cu celelalte partide puternice și emergente.


Filed under: Alegeri generale 2011 (Chișinău), PCRM