Multime… eu, intr-o lume invaluita de provocari si incercari zilnice…
Absenta, merg inainte si ma stradui sa nu cobor privirea…
Am ochii larg deschisi spre viitor, spre lumina…
Trece vremea, si nu o pot opri.. In jur totul se misca accelerat, eu….eu trebuie sa tzin pasul, ca de altfel, altii ma ajung din urma…
Am muncit, am prelucrat si am imbunatatit mult asupra mea…ca sa stiu acum..exact ce imi permit, si ce nu.
Jumatatile de masura nu imi sunt pe plac deloc. Eu nu sunt genul care sa accepte ceva, pe jumatate, doar de dragul cuiva, sau de dragul reputatiei.
Pentru mine, conteaza mult mai mult ce simt eu inauntru.
Iar daca cineva imi umple capul cu fraza deocheate…dupa care dispare, si i se pare ca eu am sa permit sa ma lase in “mijlocul drumului”, se inseala amarnic.
Eu sunt alaturi de oamenii care ma respecta, ma cunosc si ma apreciaza, cei care insa se multumesc sa ofere firimituri, primesc aceleasi firimituri de la mine.
Si da, nu ma tem sa recunosc, ca sunt speciala,ca am valoare, ca am o experienta in trecut, care m-a marcat profund, si care m-a maturizat. Gindesc profund si caut oameni care sa ma inteleaga in acest sens. Iar cind ii gasesc, le sunt recunoscatoare! Astfel de oameni sunt intradevar putini.
Oameni care privesc dincolo de aparente, care se uita adinc in ochi, ca sa vada adevarata realitate, care nu mai acorda atita importanta lucrurilor materiale, care azi sunt,miine pot sa dispara brusc.
Pentru mine, conteaza intregul, conteaza sa primesc ce ofer, sa am parte de ceea ce doresc.
Iar ce vreau eu, nu se diferentiaza de dorintele unui om obisnuit…
