Mă refer la noțiunea de „școală” ca instituție a statului ce ar trebui să genereze personalități.
Instituție în care ar trebui să se investească foarte mult, dar care este lăsată pe locul 20, respectiv avem personalitățile pe care le avem.
De ce suntem o națiune anormală, primitivă?
Pentru că asta face statul prin intermediul școlii din noi.
Ce am învățat noi de mici la școală?
Să fim cuminți. Să facem ce ni se spune. Am fost învățați că cei mari au întotdeuna dreptate, iar decât să pui vreo întrebare și să greșești, mai bine să taci.
Am mai învățat că orice eroare este dur penalizată. Am învățat să fim obedienți, adică să fim un fel de „mioriță laie”.
Eu, de exemplu, am observat că ceva e-n neregulă cu mine, acum 2 ani, în Franța.
Eram la un curs de literatură franceză și aveam un coleg din Germania.
Deși eu vorbeam mult mai bine franceza decât el, nu am avut niciodată curajul să-i adresez profesorului vreo întrebare.
Da neamțul, n-avea niciun stres.
Spunea tot ce-i trecea prin cap. Inventa cuvinte franceze, conjuga verbele foarte hilar.
Și totuși, era privit ca o persoană foarte inteligentă.
Atunci am înțeles că eu greșesc, am înțeles că școala mi-a făcut mai mult rău decât bine.
Și totuși, mi-am continuat studiile la USM.
Nu pentru că mi-aș fi dorit, ci pentru că există stereotipuri conform cărora un om inteligent este cel cu facultate.
Iar decât să distrug eu stereotipuri și prejudecăți, mai bine să fiu „mioriță laie”.
Eu mai degrabă aș fi preferat să-mi iau necesarul de cunoștințe de prin cărțile care-mi plac mie. Aș fi preferat să călătoresc, decât să stau prin sălile de curs și să-mi distrug iarna rinichii pe scaunele reci ca gheața.
De prin anul întâi, am observat deja că jurnalismul nu mă „cheamă”.
Consider că omul și profesia pe care și-o alege ar trebui să fie ca două piese de puzzle, care se unesc armonios și formează un tablou perfect.
În cazul meu nu e așa. Eu nu mă regăsesc prin facultate.
Și totuși, probabil voi deveni jurnalist.
Și totuși, probabil e prea târziu să mă schimb.
Mulțumesc, scoală!!!