prima zi de vara

Cred ca a azi a fost prima zi de vara.
De fapt, nu cred, sigur a fost! Eu am fata rosie, acoperita de 459 de pistrui . Bratele rosii, cam 3/4, oleaca de gat rosu in fata si oleaca de gat rosu in spate, deasupra tricoului .
A fost prima zi in care m-am descaltat si am simtit iarba sub picioare.
Azi mi-au inflorit si bujorii. Am pus vaza langa monitor, sa-i vad si simt mirosul. 11 bujori rosii.
De ieri, ne-am organizat noi pentru “shashlyk” (un fel de frigarui ). O. a pus carnea la murat in bere, pe noapte (stiu, sunt multe feluri de a marina carnea pentru shashlyk ); de dimineata, trebuia sa mearga cineva sa “ocupe” un gratar, o masa mai mare si cateva scaune intr-un parc. Nu este rea ideea infiintarii in parc a unui loc pentru gratare. Se ajunge usor, nimeni nu trebuie sa fie “la volan”. Si cand se termina berea – se face rost imediat de alta. Iar daca fetele vor inghetata – se rezolva in 10 minute.
Inca de vineri seara vorbeam cu fetele despre nevoia de natura, de verde, de albastru, asa ca de dimineata ne-am oferit sa mergem noi sa “pazim” o masa, scaune si un gratar. Cine a stiut ca asta poate fi o adevarata aventura ? Duminica dimineata la 8, Bucurestiul este superb. Nu-s masini, si daca o iei pe unde trebuie, e chiar un mod placut de-a’ti incepe prima zi de vara din an. Am vrut sa iau cafea de la Starbucks, dar, nu stiu de ce, am luat bere . Eu in continuare sustin ca nu-mi place berea . Dar era liniste, castanii erau infloriti, floricelele albe de pe tufisuri miroseau a casa mea de la buiucani, pasarile cantau, ma simteam ca un copil in prima lui zi de tabara. Si trebuia sa fac ceva “necontrolat”. Deci, bere . Ceilalti cica ajungeau in 10 minute. Nu prea ne-a iesit cu linistea diminetii in parc, pentru ca oamenii din zona stiau ca trebuie de venit si mai devreme, ca sa ocupi unul din foisoare. Dupa ce ne-am certat cu toate babele care incercau sa atribuie numai 4 scaune unei mese, dupa ce am cedat niste scaune unor cetateni cu identitate dubioasa, dupa ce am negociat cu alti cetateni care incercau sa faca un barter cinstit, am cedat nervos si am fost la un pas la a renunta la ideea de shashlyk.
Peste 2 ore au trecut si cele 10 minute, au venit si oamenii nostri, asa ca a fost mai usor sa ne pazim teritoriul.
Eh, in sfarsit, shashlyk, la “iarba verde”. Shashlyk suculent, cu rondele de ceapa arsa , parca eram la baza de odihna de la Vadul lui Voda . Fara ketchup Torcin, ce-i drept , dar am improvizat si noi .
Data viitoare cred ca ne miscam, totusi, mai departe de civilizatie. Si ne organizam cu “cartoafe coapte”, “salata de curechi”, maioneza “provansali”, badminton, si muzica numai si numai a noastra .