Deci…locul 12. Deşi Zdopii noştri au fost cei mai tari. Nu că aş fi fost imparţială, dar restul concursului a fost lipsit de piese care m-ar fi făcut să ies din mreaja propriilor gînduri şi să mă înterupă din examinarea celor din jur. Nu a fost cea mai tare piesă pe care au avuti Zdop şi Zdub, dar oricum au făcut un spectacol de zile mari.
Am fost în piaţă, rămîn la concluzia că suntem un popor vesel, şi oarecum pestriţ…aburul de alcool şi muzica însă a făcut mulţimea să cînte şi să danseze în unison. Sau aproape în unison.Prea mult timp a fost muzica în toate difuzoarele posibile, şi e oarecum pătrunsă de pozitivism. Eu chiar am aşteptat asta, pentru amintirile şi visurile legate de ea
În drum spre casă am trecut prin două muzee, că doar a fost Noaptea Muzeelor. Eu iubesc muzeele, şi partea centrală a oraşului cufundată în lumina felinarelor, şi muzica bună, şi oamenii dornici de diferit. Păi acolo au fost toate. A bucurat că a fost posibil de văzut ceva diferit. Am rămas surprinsă de invazia oamenilor, nu ştiu dacă am văut vreodată atîţia oameni examinînd atent vreo hartă îngălbenită de timp. La Muzeul de Artă o expoziţie excepţională a lui Vasile Botnaru cu picturi făcute în cafea. Foarte multă mişcare, acţiune, senzaţii şi simţiri în fiecare dintre ele.
Tot acolo, se vindea cafea bună. Şi jos în hol dintr-un amplificator cînta muzică. Aşa că am pornit spre casă copleşită de emoţii şi entuziasm, cu gust de cafea turcească pe buze şi cu lumina calmă a unei nopţi perfecte sub notele din Strangeres in the Night. Once again… Să fie legată de ceva această piesă?
P.S. Cine nu a văzut Turnul de lîngă USM (sigur că are o denumire…) colorat în albastru?! Măi se poate şi la noi…
P.P.S. Cea mai iubită piesă din repertoriul Zdopilor, dă fiori de mîndrie
