Să continuăm să gîndim și din punct de vedere genetic posibilitatea nașterii unor astfel de uriași. La primirea credinței, la botez, sau după ce mergi la biserică, nu ți se schimbă codul genetic, nici culoarea ochilor, nici culoarea părului, nici forma urechilor sau a nasului. Foarte puțin probabil că la o combinare dintre oamenii lui Dumnezeu și cei necredincioși să se nască copii uriași. Copiii pot ajunge neascultători, pot să trăiască în păcat, dar niciodată n-o să crească mai mult decît este înscris în codul lor genetic. Probabil cu ani în urmă, s-ar fi pus la îndoială existența reală a nefilimilor. Acum, însă, sunt descoperite tot mai multe schelete de ființe umane de mărimi imense, între 4-8m și mai mult. Este vorba despre așa numitul sindrom al omului irlandez, în care gena responsabilă de creștere este modificată și permite creșterea deosebită a persoanei.
Dacă presupunem că îngerii au venit pe pămînt au luat formă umană, sau au intrat ca și duhuri în trupuri umane pe care mai apoi le-au controlat, atunci este posibil ca copiii să se fi născut uriași. Modificarea genetică pe care ar fi putut-o face îngerii în codul genetic uman, este posibil să fi dus la așa rezultate.
Copiii care s-au născut au avut doar forma umană. Caracterul, gîndirea și felul lor de trai s-a dovedit a fi ne-uman. Puterea lor colosală, dar și răutatea fără limite, care venea din firea lor ne-umană a stîrnit mînia lui Dumnezeu care a culminat cu potopul. Cuvîntul ebraic pentru uriaș este Nefilim, un derivat al verbului nafal, care înseamnă a cadea, cădere. Uriașii erau cei decăzuți, cei care nu purtau în ei firea umană, ci doar forma. Altă traducere pentru acest cuvînt ar fi cei morți. Aceasta spune mai mult: niște morți care se mișcă, mănîncă și sunt extrem de puternici și răi. Probabil un fel de zombi, mutanți fără viață se născuseră din unirea îngerilor cu oamenii.
După potop unele gene rudimentare s-au menținut în codul genetic al rasei umane, așa că întîlnim Anachimii, Eminii și alte popoare de felul asta.
Numeri 13:33 “Apoi am mai vazut in ea (tara Canaan) pe uriasi, copiii lui Anac, care se trag din neamul uriasilor; inaintea noastra si fata de ei parca eram niste lacuste.”
In Geneza 35:27 găsim scris despre Hebron, care mai înainte se numise Chiriat-Arba (fortareața lui Arba), iar Arba fusese tatăl lui Anac (Iosua 15:13; 21:11). Tot așa și în Num. 13:22: ” … au mers pînă la Hebron, unde se aflau Ahiman, Sesai, Talmai, copiii lui Anac. Hebronul fusese zidit cu șapte ani înainte de cetatea Toan din Egipt.” (Acest Toan a fost capitala Egiptului pe vremea robiei și a exodului)
Nefilimii, această formă de viață erau, probabil, o adevărată bătaie de cap pentru oamenii pe atunci existenți. Despre ei se vorbește și în Deuteronom:
” … niște neamuri mai mari și mai puternice decît tine, … cetati mari și întărite pînă la cer, … un popor mare și înalt la statura, copiii lui Anac, … despre care ai auzit zicîndu-se: Cine va putea să stea împotriva copiilor lui Anac?” (Deut. 9:1-3)
Va continua…
