Ieri ne-am întalnit. Iar.
Foarte straniu că nu mi-a sărit inima din piept cand l-am văzut.
Mi-a strans mana mai tare decat ar fi fost firesc pentru un gest de salut. Iar.
El a încercat să zambească, eu am încercat să nu plang. Iar.
Toată ziua am fost foarte calmă şi nu m-am gandit aproape deloc la asta.
Abia seara, cand stăteam sub plapumă şi-mi treceau prin minte imaginile de peste zi, au început să-mi tremure genunchii.
Amintirea lui mă obsedează. Iar.
Poate că are dreptate cand spune că dacă relaţia noastă ar evolua, ar dispărea vraja.
Ea s-ar transforma în rutină şi cotidian, şi am deveni toţi.
E mai bine aşa.
Are dreptate. Iar.
Oficial îmi merge bine. 
Azi e soare. Iar.
