Azi…am incheiat un capitol din viatsa mea, ca sa ofer oportunitate unei noi etape… sunt asa entuziasmata ca nu mai incap in mine de bucurie =)
Au fost citeva luni serioase, in care a trebuit sa dau tot ce-i mai bun ca sa ajung sa-mi ating o dorinta de a mea. Nu e mare lucru, de fapt ceea ce urmeaza e si mai serios.. e o responsablitate pe care trebuie sa mi-o asum,cu pretul vietii.
In fine, dincolo de partea asta pozitiva ramin in mine maruntusurile marcate de fragmente,situatii,persoane…
Si iata stateam azi si ma gindeam, cit e de mare influenta sau puterea cuvintului NU…
De mici copii am fost invatati, sa NU facem ceva, sa NU punem mina, sa NU vorbim intr-un anume fel, iar peste ani,realizez k de fapt NU-urile celea ma determinau pe mine sa ma ambitionez, sa fac anume ceea ce era interzis.
Acest refuz, e de fapt un bec care se aprinde sa iti spuna : Incearca! Vezi cum e!
Cel mai frumos si mai important dar pe care il poti face cuiva,este incurajarea. Prin faptul ca negi ceea ce incearca sa obtina cineva, sau esti negativ fata de initiativele sale, nu il ajuti cu nimic. Cit de corect/a nu ai vrea sa pari, cit de direct/a sau sincer/a …cred cu tarie ca numai prin vorbe pozitive si incurajatoare,poti ridica un om,ii poti arata si alte laturi ale vietii, lumina, calea spre succes.
Sunt genul de om care nu are nevoie de multe vorbe sau sfaturi, e suficient sa stiu ca am pe cineva alaturi,si deja ma simt mai bine…
Insa sunt gata sa incurajez mereu,pe oricine are nevoie, deoarece simt ca prin asta omul are curajul sa paseasca inainte, sa infrunte situatiile care apar…
Deci, sa nu fim saraci in vorbe si incurajari, caci macar prin asta demonstram k avem omenie in noi .
