Unicul neajuns e că rămîn lefteră de fiecare dată cînd îi trec pragul... e ca o beţie..încă o cărţulică, încă una, ei dacă o iau şi pe asta nu moare nimeni...şi aici îmi beau averea. Azi m-a furat franceza. De curînd am început să o învăţ intensiv şi sub motiv că îmi trebuiesc cărţi în franceză pentru a trece exameul...mi-am cumpărat nişte romane..de parcă eu voi avea timp să le citesc pînă la examen. Dar aşa lucid gîndesc post-librărie. Acolo îmi permit să fiu mai naivă, mai cheltuitoare...mai optimistă.
De fapt, am vrut să vă dăruiesc un cîntecel în franceză dacă tot le ascult în ultimul timp. Şi un week-end cald şi plin de energie sau...de o librărie bună şi o cană de latte macchiato...
Deci despre cîntecel. Îi mulţumesc lui KOT că mi-a descoperit-o pe ZAZ. Am devenit fan din prima..e atît de simplă, precum şi cîntecul ei..îmi place vocea ei de ţigară, improvizarea, imprevizibilul din ea..şi omul din ea, nu e o figurină cu un corp mai antrenat decît vocea ce abia aşteptă să ai dea jos o piesă.
