Dicţionarul ăsta înţelept spune ce androfobia este aversiunea faţă de bărbaţi. În sfîrşit am găsit cuvîntul 
. Ca atare cuvîntul ”androfobă” nu există. Dar, din Moldova fiind am tendinţa de a formaschimonosidiminutiva cuvintele, şi aşa apar forme originale de tot 
. Bine dar nu despre asta e vorba. De cînd am găsit cuvîntul mă simt uşor contrariată. Sau “cu musca pe năsuc”. Fiindcă am tot acuzat bărbaţii că sunt misogini, ok, de fapt nu doar misogini…şi nesimţiţi, şi boi…şi asta spus în voce, replicele rămase în gînd acolo să rămînă (am un limbaj pestriţ de tot). De vină nu sunt eu. Cîteva experienţe neplăcute şi-au făcut treaba, şi ca tertip sau ca scuză e lesne de generalizat. Deşi da, misogini sunt mulţi, aud mereu pe la facultate ca fetele fac studii superioare ca să se mărite, sau văd cum se dau prioritate bărbaţilor de a se afirma într-un mod sau altul, sau pur şi simplu observ diferenţa dintre atitudinea pe care o au. Nu sunt feministă, dar uneori deranjează că fiind la toate capitolele egali, sexul devine ultimul argument şi deci cel decisiv. Faptul că uneori mă duc acasă şi plîng cred că nu e relevant, fiindcă oricum nu o fac public şi tot din cauza frustrărilor a unora bărbaţi o fac. Sau a ratărilor urîte în fotbal…totul e doar din cauza lor. Mai sunt şi nesimţiţii, sau boii-nesimţiţi, aici în genere e a năibii de dificil. Nu au ei capacitatea să ne înţeleagă. Şi încă ne dau lumea peste cap. Şi parcă vreai să fie ca în primul parte din ”Love story” şi se primeşte ca în ultimul capitol din ”Pe aripele vîntului”. Şi cu mai poţi să îi numeşti după asta?! Şi da am aversiune faţă de bărbaţii care sunt siguri ca toate femeile sunt mercantiliste şi că maşina lor o să le covingă să închidă ochii la multe, urăsc bărbaţii care pornesc de la aserţiunea că toate femeile sunt curve (sorry, but this is it) care vorbesc cu urît cu şi despre femei, care uită de igienă, nu îi suport pe cei care tratează femeile ca pe nişte lcururi fără de minte şi personalitate. Straniu că o experienţă neplăcută din trecut pune eticheta pe toate femeile din viitor. Şi iata că încep să mă simt androfobă, fiindcă sub aceste categorii intră multă lume. Deşi de fapt…am un respect deosebit faţă de unii dintre bărbaţi, pentru că dincolo de toate reuşesc să fie puternici, inteligenţi, înţelegători. Ei pot şă fie cei mai buni prieteni, cu ei se poate vorbi despre toate şi despre nimic…ei nu dau întrebări în timpul meciului de fotbal şi pot să tacă cînd ai chef să vorbeşti , ei sunt oameni care au o rezolvare logică contra la o mie de propuneri a unei femei, şi sunt din ăia care cu replică explică atîtea că îţi apar dubii ei îţi citesc gîndurile, şi chiar sunt dulci cînd se îndrăgostesc…nu continui lista. Dar sunt şi printre bărbaţi oameni adevăraţi . Meditaţia mea în scris s-a finisat cu ideia că sunt semi-androfobă, sau parţial-androfobă. 
