Nu îmi ajunge putere ca să plîng,Ca să-mi descarc furia amăgitoare.Am nevoie cred că de un doping,Am nevoie de acea simţire strălucitoare.Îmi trec fiori prin mîna stîngăŞi înţeleg că totul se-nvîrteşte.Mai am putere ca să se stingăForţa durerii care ne uneşte...
Simt că sunt la ale lumii picioareŞi caut să mă urc spre forţele înalteÎmi trebuie a vieţii ghicitoare,Ca s-o numesc eu mai apoi absurditate.
Citesc pe faţa-mi oboseala.Iar şubreda lumină de pe creştet,Arată a minţii irosealăÎn tihna orelor fără de trăsnet.
Şi mă ridic, şi caut cu mintea lumea,Acei ce m-au făcut atît de slabă.Eu mă opresc şi înţeleg ca-ici e culmeaAm vrut şi am ajuns la ultima silabă...
