Bat campii ca nu ma uit la TV :) . Imi spunea o prietena ca imediat ce intra in casa, da drumul la TV, sa nu se simta singura. Chm, m-am incordat si m-am gandit vreun minut jumate daca nu cumva am si eu o relatie de genul asta cu televizorul :) , dar m-am linistit. Sunt zile intregi cand doar strang praf pe si de pe el :) , iar cand il las sa mearga, o fac pentru VH1, Mezzo, cateva emisiuni culturale ale TVR-urilor, Discovery’uri si frumoasele mele emisiuni despre calatorit si gatit. Cand am facut masteratul in Stiinte politice, urmaream fiecare “om politic” – ce a zis, cum a zis, ce nu a declarat, ce a vrut sa auzim noi, dar eu “ma prindeam”. Luam discursul si-l atribuiam locului sau politic, anticipam pasi, miscari si alte chestii “scolaresti”. Asta pana am mai trait un pic :) .
Vineri, chiar m-am oprit din butonat. La emisiunea lui Victor Ciutacu, “Vorbe grele”, era invitat Johny Raducanu. Un om pe care il iubesc, respect si admir foarte mult. Un om care povesteste despre lucrurile importante pentru el cu atata pasiune, incat iti transmite, chiar si prin cutia asta bagata in priza, pofta de viata si gust pentru lucruri adevarate. Mi-a confirmat, iar, ca se poate trai. Da’i incolo pe cei negri la suflet. Sa ramana in nimicnicia lor. Noi sa fim curati, bine-intentionati, motivati, curajosi, corecti, adevarati, vii.
Eram cam in acest mood cand am plecat sambata seara la un Piano bar din Bucuresti (ma gandeam la povestile lui Johny Raducanu despre Bucurestiul interbelic. “ Nu noi l-am numit micul Paris !!! Ei au facut-o “)
Vroiam muzica live, un pic de comunicare, atmosfera relaxanta, hituri vechi. “Tigancile iti dadeau gratuit o floare sa o pui la buzunarul de la sacou“. Oare se gasesc intr-o sambata seara, intr-un candva vechi Paris, barbati galanti? Doar pentru admirat, de la o onorabila distanta ;) ?. O Doamne, ce mi-a fost dat sa vad in Bucurestiul nocturn. Evident, la inceput toti sunt batzosi si intepati. Pretiosi tare – dar asta pana la al 3-lea pahar de bautura scumpa. (“ Inainte, in cofetarie, langa savarina aveai Courvoasier, la discretie, sa-ti stropesti prajitura” – asta legat de stil si de cuvantul “scump” ;) )
Femei imbracate in chestii lucioase din musama de plastic, care incercau sa se amestece printre barbatii expati si celelalte femei normale. Barbati imbracati si incaltati in alb (urasc pantalonii albi cu dunga perfecta), geluiti excesiv pe capul mic fara frunte si cu ochi extrem de apropiati unul de celalalt. Ma speriasem ca intre timp, in playlist a aparut vreun colaj muzcal despre invidie intre frati si tinutul dusmanilor cat mai aproape.
Grupul ciudat si galagios de vizavi de noi, din 5 in 5 minute, exact cand termina bandul o melodie si incerca sa o inceapa pe cealalta – tipau EL-VI-RA. Eu nu stiu cine e Elvira, cati ani a implinit, dar chiar nu am iesit sambata seara sa-mi urle un grup ciudat in ureche un nume de femeie. Toata seara mi-au distras atentia de la restul bunatatilor :) din local. Barbati care tocmai si-au parcat Tir-ul la parcarea Tir-urilor, si-au stropit cu apa pe fata si pe kept, si-au pus maieu si treining nou si s-au prezentat la “distractie”. Barbati cu privire extrem de inteligenta :) , care te examineaza fara niciun pic de sfiala de sus in jos si invers, crezand ca au toate sansele sa vrei sa faci o tura cu Tir-ul lor. N-o sa-i vezi cantand “Layla” sau “Have you ever seen the rain”, pentru ca ei … nu de asta au venit acolo.
Dar una peste alta, a fost dragut. Noroc cu ceilalti oameni intamplatori de acolo :) . Si de calitatea band-ului.
A doua exeprienta interesanta cu TV-ul, in week-end, a fost filmul Agora, pe care l-am vazut aseara pe TVR 1 (http://www.youtube.com/watch?v=RbuEhwselE0&feature=related). Un film atipic, despre crestinism, filosofie si religie. Un film ciudat, care mi-a captat toata atentia, timp de 2 ore. Si asta nu se intampla chiar in fiecare saptamana.
Cam pentru asa filme mai strang praful pe si de pe TV-ul meu ;) .