DIN BLOGURILE MOLDOVEI
Nu puteam eu spune mai bine!
„(da, respirația este femeia alături de care dorm seară de seară nesătul, umil, blând, tandru, speriat, dispensabil)”
Citez deasupra din acest inepuizabil Rareș - Judecata de apoi zece! Cu una-două fotografii de la mine din tolbă. Și cu următorul rezumat de poveste: el și ea se opresc în stradă (chiar pe carosabil) și încep să se sărute. Mi se-nmoaie genunchii - duioșie, un pic de invidie (inexplicabilă). La mine, răsună muzica în boxe, nu aud nimic de jos. Dar amorezații se opresc din sărutat și ce-mi văd ochii? El își strecoară abil mâna în buzunarul jachetei fetei și scoate de acolo un telefon mobil care sună, verificând să vadă cine sună. Dacă aș fi avut o pușcă cu lunetă aș fi tras în el fără remușcări, de aici, de sus...
Timișoara, 30/04/2011