Dacă pînă acum a fost vorba despre evenimentele care au precedat sau au urmat botezului, acum vrem să vorbim despre natura botezului. Apostolul Pavel vine să explice teologic semnificația botezului pentru fiecare dintre noi. Nu este vorba despre botezul primit într-un mod inconștient, la care am fost supuși de alte persoane, ci de un botez datorat unei gîndiri mature și rezultat din credința în Domnul Isus prin auzirea Scripturii.

Pavel spune că botezul reprezintă moartea Domnului Isus, iar noi murim față de păcat și față de lumea aceasta, iar învierea lui Isus, ne aduce învierea spre o viață nouă.

Romani 6:3-4 Nu ştiţi că toţi cîţi am fost botezaţi în Isus Hristos, am fost botezaţi în moartea Lui?  Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropaţi împreună cu El, pentruca, după cum Hristos a înviat din morţi, prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să trăim o viaţă nouă.

Botezul este îmbrăcarea cu Domnul Isus Hristos, sau devenirea unor hristoși mici. Îți pun o  întrebare personal: dacă ai fost botezat cînd erai mic,  inconștient, fără să fi avut credință în Isus Hristos, cum Îl reflecți acum pe Isus, ești tu acum un hristos mic. Răspunde sincer pentru tine, nu pentru mine: cînd se uită cineva la tine vede un Hristos mic?

Galateni 3:27-28 Toţi cari aţi fost botezaţi pentru Hristos, v’aţi îmbrăcat cu Hristos. Nu mai este nici Iudeu, nici Grec; nu mai este nici rob nici slobod; nu mai este nici parte bărbătească, nici parte femeiască, fiindcă toţi sînteţi una în Hristos Isus.

În viață este posibil doar un singur botez, conștient, ca urmare a credinței mature în Isus Hristos. De celelalte tipuri de botez pot fi cîte vrei, în sens de spălare religioasă.

Efeseni 4:5 Este un singur Domn, o singură credinţă, un singur botez.

Pavel dă un exemplu pentru a arăta necesitatea primirii botezului. În contextul dragostei care trebuie manifestată de către soț față de soție, se vorbește și despre dragostea lui Hristos față de biserică. În mod alegoric vorbind, Biserica este mireasa lui Hristos. Pentru a o aduce curată și sfîntă la altarul nunții, Hristos a sfințit-o prin botezul cu apă, iar ca rezultat biserica ( comunitatea, oamenii credincioși ) a devenit slăvită, fără pată, sfîntă și fără prihană.

Ephesians 5:25-27 Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele cum a iubit şi Hristos Biserica şi S’a dat pe Sine pentru ea, ca s’o sfinţească, după ce a curăţit-o prin botezul cu apă prin Cuvînt,  ca să înfăţişeze înaintea Lui această Biserică, slăvită, fără pată fără sbîrcitură sau altceva de felul acesta, ci sfîntă şi fără prihană.