Ariciul năzdrăvan

M-am oprit la o benzinărie să-mi alimentez mașina care era prăfuită, ca și mine dealtfel, că făcusem câteva sute de kilometri pe un drum de țară plin de hârtoape și cu un praf de o palmă. Au auzit un zgomot neplăcut ce provenea de la o oala spartă pe care o lovea sacadat cu un băț un drac de copil. Am tras mașina mai la o parte de lângă pompa de benzină și m-am dus să văd despre ce este vorba. O ceată de 5-6 golănași de 8-10 ani chinuiau un biet arici care zvâcnea speriat la fiecare lovitură în oala spartă. Goloneii se distrau de mama focului zicând că ariciul dansează la sunetul instrumentului lor. Am luat haina pe care o port totdeauna în mașină, însă o folosesc numai la pescuit, e o haină veche groasă care ține și de cald și iau ariciul de jos învelit în haină ca să nu mă înțepe. Bîieții au făcut zâmbre că le-am luat jucăria, dar eu le-am spus să fie mulțumiți că nu s-au ales și cu câteva scatoalce că chnuie un biet animal.
L-am pus în mașină pe scaunul din față de lângî șofer, pe „locul mortului” cum spunem noi șoferii. Ariciul și-a dat seama că a scăpat de teroriștii care-l chinuiau și încet, încet dintr-o sferă numai de ghimpi, și-a arătat mai întâi botișorul, care era ca un râtuleț de purcel și cele patru lăbuțe. Ca să mă pun bine cu el ași fi vrut să-l mângâi dar era imposibil din cauza țepilor. Bietul arici văzând că e protejat a căpătata mai mult curaj și mi-a aruncat o privire plină de recunoștință. Ce mai atâta vorbă, eram prieteni, l-am cucerit, motiv pentru care eram foarte mândru. Probabil că înțepenise cât timp a stat chircit din cauza afurisitei de tobe ce scotea sunetele alea stridente, și s-a intins ca să-și desmorțească oasele. Tare ași fi vrut să fie o ființă omenescă cu care să pot conversa. Într-o doară îi spun,

- Bine ai venit amice, bucuros de cunoștință !
Și eram aproape să leșin când aud că el îmi răspunde limpede si cât se poate de clar.
- Bine te-am găsit prietene, și eu sunt bucuros de cunoștință și dacă vrei să știi trebușoara asta a ticluit-o năzdrăvanul de Moș Poveste Barbălungă.
- Mie îmi pare bine dacă și el este băgat în trebușoara asta că în el am deplină încredere că el mi-a făcut bine de multe ori. Dar care e baiul ?
- Dragul meu, poveste e lungă și întortocheată, dar dacă ai răbdare am să-ți spun toată istoria asta care mă frământă de ani de zile.
- Ard de nerabdare ca să aflu că sunt sigur că este o poveste nemapomenit de interesantă.
- Cât de nemapomenită este ai să judeci tu singur, eu ți-o spun pe dată.
Ariciul s-a mai întins odată să se desmorțească și a începu să-și depene povestea.
- Dragul meu pe mine mă cheamă Cătălin, pe mămica o chema Violeta și pe tăticu Viorel. Eram o familie fericită care nu deranjam pe nimeni și ne aveam bine cu toată lumea. Tăticu avea o mare dregătorie la curtea împăratului Deostene cel Înțelept. Împăratul avea și el un băiat care se născuse în aceiași zi cu mine pe care îl chema Călin.
- Poate fiindcă eram născuți în aceiași zodie, noi băieții Călin și Cătălin eram buni prieteni. Ne jucam împreună, ne împărțeam jucăriile frățește, ne duceam la școala împreună fiind în aceiași clasă. Împăratul avea o inimă de aur dar împărăteasa pe care o chema Despina avea un suflet ca smoala, era invidioasă și mai avea și boala farmecelor pe care le ticluia cu o babă care se zice că lucra cu Necuratul, baba Matilda zisă „Talpa Iadului”. Dar și baba avea o fată, Violeta, care pe cât era baba de rea și nesuferită pe atât era fata ei, care era frumoasă ruptă din soare, de bună și lipicioasă de s-o pui la rană.
- Și anii au trecut eu și Călin totdeauna eram în aceiași clasă, aveam cam aceleași note și nu aveam nici un motiv care să ne strice prietenia. Dar când am ajuns flăcăi, amândoi ne-am îndrăgostit de aceiași fată, care nu era alta decât Violeta, fata babei Matilda. Fata o perioadă a stat în cumpănă, apoi m-a preferat pe mine să fiu iubitul ei. Prietenul meu Călin cu toate că nu i-a picat tocmai bine s-a împăcat cu soarta, dar spurcăciunea de mă-sa care după cum am spus lucra cu Matilda „Talpa Iadului” care era vrjitoare în slujba Necuratului, m-a blestemat și m-a transformat în arici.
- Și n-ai cum scapa de blestemul ei, știu din alte povești că totdeauna exista și un clenci, exiztă o cale care te scapă de efectele nefaste ale blestemului.
- Da, și aici există, dar e foarte greu, cine mă poate scăpa de blestem este numai Violeta dacă mărturisește ca vrea s-mi devină soție, și așa cum sunt acum arici, cam slabă nadejde să am norocul ăsta.
- Au silit-o pe Violeta să accepte să se mărite cu Călin, fiul împăratului, pe care însă nu-l iubește.
- Violeta știe că tu ești arici acum ?
- Nu știe și asta te rog acum să ma ajuți și să o faci să afle și să-i spui să facă pe dracu în patru ca să amâne cât mai mult maritișul ei cu Călin.
- Foarte bine, îmi iau sarcina în serios și de mâine încep să te ajut prietene.
Sarcina nu era de loc ușoară, Violeta nu putea face un pas fără să o controleze zgripțuroaica, dar trebuia cu orice preț să dea ochi cu Violeta. Am fost greu până am găsit locuința babei, care era într-un luminiș de pădure seculară. Casa era păzită de un câine bătrân și puturos care dormea toată ziua. Pe câine îl chema Haiduc. Am început să fac cercetări amănunțite, cine le mai intră în casă, ce-i place cel mai mult lui Haiduc să înfulece, ce vecini are casa babei. Am găsit o familie de veverițe și capul familei veverițoiul cel mai barân nea Pandele spunea că el știe toate rosturile casei, că uneori chiar intră prin gaura pisicilor în casa babei. De mult baba nu mai avea pisici că li se stinsese neamul. Ne-a Pandele ne-a spus ca fata are camera ei, dar ca să iasă afară trebuie sa treacă prin camera babei. În camera babei este numai patul ei un dulap de haine si două scaune betege. Baba sub perna are o cutiuța cu blesteme și un lanț de chei, unde era cheia de la casă, de la cămară și de la magazia din curte. Singura metodă cum să scapi de baba, este câmd doarme ea cu fața în sus și horcăie de zdrăngăne ferstrele, sa-i strecori în gură pe care o ține căscată când sforăie o bomboana specială de dormit adânc. Baba nici nu-și dă seama când o inghite și cade intr-un somn că poti să tai lemne pe pieptul ei că ia nu simte. Atunci în timpul cât baba e ca pe lumea cealaltă poți intra în legatură cu fata , poți lua cheia și cutiuța cu blesteme de sub perna babei poți face ce vrei. Planul veverițoiului Pandele era perfect. Violeta tânjea de dorul lui Cătălin și ar fi dat oricât cel puțin să-l vadă. I-am procurat lui Pandele bomboana nazdrăvană, l-am luat și pe Cătălin așa arici cum era și după ce i-am dat lui Haiduc un jambon întreg, ne-am furișat in casa babei cu cheia pe care o șterpelise de la baba care dormea ca un pietroi după bomboana pe care i-o adminstrase Pandele. Am aruncat cutiuța cu blesteme în foc și ne-am prezentat în camera fetei care pângea de dorul lui Cătăin. Într-o clipită Violeta s-a lamurit și a declarat solemnt ca vrea să se mărite cu Cătălin. Imediat Cătălin s-a transformat într-un flăcău chipeș care și-a înbrățișat iubita/nevasta.
Când s-a trezit baba era o biată amărâtă că ea fără cutiuța cu blesteme nu avea nici o putere.
Pe Violeta și Cătălin îi aștepta o caleașcă cu patru cai albi ca laptele și un vizitiu îmbrăcat cu o uniformă ca un general. Tineri s-au dus la castelul lor și eu am venit într-un suflet să va spun povestea.

Și am încălecat pe o șa, și v-am spus povestea așa !!
Și-am încălicat pe o prună și v-am spus o mare și gogonată minciună !!

Ovidiu Creangță marți, 12 aprilie 2011, Toronto