Când spui moldoveni, spui săraci? Când spui moldoveni, spui coada Europei, marginea civilizaţiei? Răspunzi afirmativ, judecând după infrastructura de ev mediu ori economia care nu produce decât cartoane şi forţă brută de muncă. Adică, da, suntem rupţi în fund, cu glodul până în casă şi cu copii care nu au parte nici de educaţie, nici de căldură părintească. De fapt, la ce să aştepţi de la cea mai săracă ţară din Europa?
Vă spun eu la ce să vă aşteptaţi. La luxul luxului. La bogăţia bogăţiilor. La opulenţă, strălucire care să-ţi taie respiraţia. Nu, nu greşesc. În cea mai amărâtă ţară din Lumea Veche veţi găsi superlux cu prisosinţă. Acum câteva minute am urmărit un clipuleţ, pe care vi-l ofer domniilor voastre mai jos, şi am rămas fără cuvinte. Abia acum încep să mă regăsesc. Pe scurt, în Chişinău s-a deschis un nuş’ce restaurant. Dar ştiţi cum sunt oamenii la Chişinău, trebuie să rupă gura târgului. Aşa că luxul este strigător, opulenţa îţi scoate ochii. Patronul, Feiruz Isaev, un cetăţean moldovean de origine azeră, tot el şef la Lukoil Moldova, s-a întrecut pe sine şi a invitat crema cremelor din Chişinău, dar şi câteva “dame” de la Moscova. Şi când zic crema cremelor, am în vedere, printre altele, femei din plastic, îmbrăcate în blănuri extrem de scumpe. Bărbaţi scunzi, grizonanţi - la braţ cu ele. Desigur, şi politicieni expiraţi, dar care au dus ţara pe “drumul luminos” pe care se află acum.
Într-o atmosferă care sfidează decernarea premiilor Oscar, moldovenii bogaţi, vipurile vipurilor s-au simţit bine. Cum altfel să te simţi în Moldova? Deşi nu sunt comunist mă cuprinde un fel de mânie proletară şi nu am ce să-mi fac. Ştiu ce-mi veţi spune, în toată lumea există bogaţi şi săraci. În toată lumea există diferite sloiuri ale societăţii, asta-i viaţa. Eu nu ştiu cum se face, dar luxul străluceşte parcă mai tare în glodul moldovenesc. Ţâţele femeilor din plastic sunt parcă mai mari, iar bărbaţii potenţi financiar sunt şi mai scunzi. În mizeria din Moldova, aurul, argintul, bijuteriile sunt mai scânteietoare decât oriunde în lume. Aşa văd eu lucrurile. Poate sunt doar supărat că părinţii mei muncesc de dimineaţă până seară şi nu şi-ar permite nici măcar apa de la robinet într-un astfel de restaurant, iar o ţaţă va sparge o mie de euro la prânz şi va face fiţe că e prea ieftin. A fost ea la Moscova, iar acolo…
Apropo, în clipuleţul de mai jos toţi vorbesc ruseşte. Nu ştiu dacă Allmoldova face reportajele doar în limba lui Puşkin, cert este că la Chişinău luxul mi se asociază cu moldovenii vorbitori de limbă rusă. Oricum, sesizez o mentalitate de provincie la superbogaţii Moldovei. Parcă îşi doresc aceste restaurante luxoase, kitschoase pentru a uita că locuiesc în cea mai săracă ţară din Europa. Eh, ce-ar mai evada ei de aici. Ce s-au săturat că în Chişinău “nu prea ai unde ieşi”. Iată la Moscova, Paris, Milano, Londra… Nu-i nimic, stimabililor, în curând pleacă moldovenii săraci şi faceţi voi o Moldova de lux, doar a voastră.