referatul complet - la administratorul sitelui, skype. ivan.tsurcan
1.Introducere..........................................................................................................................2.Femeia în literatura romănă.................................................................................................. Ipostazele femeiei la Slavicia. ”Moara cu noroc” de Ioan Slavici, personajul Ana......................................................b. ”Mara” de Ioan Slavici, personajulPersida..................................................................Ipostazele femeiei la Rebreanua. ”Ion” de Liviu Rebreanu, personajul Ana...................................................................b.Ciuleandra” de Liviu Rebreanu, personajul Mădălina..................................................... Ipostazele femeiei la alți scriitoria.”Baltagul” de Mihail Sadoveanu, personajul Vitoria Lipan............................................. b.”Enigma Otiliei” de George Călinescu, personajul Otilia Mărculescu..............................
3.Femeia în literatura universală....................................................................................a. ”Roșu și negru” de Stendhal, personajul doamna Renal................................................b. ”Călugărița” de Denis Diderot, personajul ................................................................4.Încheiere...............................................................................................................5.Bibliografie.....................................................................................................6.Anexe............................................................................................................. Introducere
Femeia ,cuvînt auzit atît des în societate și atît de des întîlnit în literatură. Femeia face lumea , ...nimic nu se face decît prin ea și pentru ea (A. France) , lumea trăiește prin femei (Jules Michelet). Femeia! Poate singura fiinţă de pe acest pământ omagiată în toate formele de artă şi cultură. Femeia! Elementul ce s-a ştiut face simţit oriunde, oricând şi cu toate ipostazele şi feţele ei. A fost slăvită în poezie, cântată în ode, reprodusă în picturi sau sculpturi, şi-a pus, de multe ori, amprenta asupra istoriei. A fost amintită în fiecare etapă a vieţii sale: fată, iubită, amantă, soţie, mamă; i s-au prezentat calităţile şi defectele, punctele tari şi punctele slabe, poate şi pentru că „nimic nu ţine loc de femeie. De aceea au un preţ atât de mare.” (Victor Duţă).Femeia este celula fiecărei creaţii, în jurul ei se învârtesc scenariile vieţii, reale sau închipuite. Foarte mulţi scriitori şi-au spus punctul de vedere în privinţa femeii. Unii au văzut în ea un element bun al societăţii, alţii, dimpotrivă, au considerat-o cauza tuturor relelor, poate şi pentru că „femeia e mereu schimbătoare şi nestatornică” (Vergiliu) şi „este începutul tuturor păcatelor” (Liviu Rebreanu).Extrem de discutată a fost şi este frumuseţea femeii, atât cea fizică, cât şi cea morală. „Cu un surâs femeia cucereşte un oraş şi cu încă unul un regat” (proverb chinezesc). „Nu există păcat mai mare pentru o femeie, decât să nu se nască frumoasă” (Anatole France), fapt ce îi închide, de cele mai multe ori, toate uşile. Prima impresia este importantă, iar dacă femeia nu este plăcută ochiului, în cele mai multe cazuri, nu mai are posibilitate să demonstreze că are un suflet bun sau că deţine o inteligenţă deosebită. Avantajul timpurilor noastre este că femeile au mai multe posibilităţi să ascundă sau să corecteze greşelile naturii, au o deschidere mai mare spre informaţie şi, pentru că „mintea unei femei lucrează altfel decât aceea a unui bărbat” (James Clavel), au învăţat că „femeie nu te naşti, ci devii” (Simone de Beauvoir). Le-au oferit bărbaţilor momente sublime sau subiecte de gândire, ori i-au făcut să exclame: „Slăbiciune, numele tău este femeie!” (William Shakespeare). Femeia a invitat întotdeauna bărbaţii să „ o privească aşa cum vrea ea” (Mircea Eliade), nu a arătat niciodată ceea ce nu a vrut să se vadă, s-a comportat în preajma bărbaţilor de multe ori aşa cum credea ea că ar vrea ei să se poarte, „a depins în ceea ce priveşte moravurile ei de acel pe care îl iubeşte” (André Maurois). Toate aceste comportamente nu au fost înţelese sau agreate întotdeauna de către bărbaţi, dar „să nu uităm că femeia l-a scos pe Adam din Rai” (Victor Duţă), dovedind faptul că are o voinţă pronunţată şi demonstrată, dar şi o putere foarte mare asupra bărbatului, „că are darul de a-l face fericit şi, fără să-şi dea seama, prin caracterul ei imposibil, reuşeşte să distrugă totul” (Alberto Moravia).Chiar dacă bărbaţii au considerat că „în preajma femeilor trebuie folosite cuvinte respectuoase şi gesturi indecente” ( Tristan Bernard), că „din zece femei frumoase , cel puţin nouă sunt stricate „ (Honoré de Balzac), paradoxal, „nimeni nu a făcut pasiuni pentru o femeie cuminte” (Victor Duţă), iar în ochii lor „femeia cu un singur iubit e un înger, cea cu doi e un monstru, iar cea cu trei e o femeie oarecare” (Victor Hugo). În spatele fiecărui om mare s-a găsit o femeie deosebită, ce a ştiut să îşi aducă aportul la binele familiei, a celor din jur şi a bărbatului său. Au fost foarte multe femei ce şi-au influenţat bărbaţii în luarea deciziilor, aşa cum a fost, de exemplu, Josefina pentru Napoleon, şi, dacă nu vor „să iasă liniştea pe fereastră, când intră femeia pe uşă” (Romain Rolland), bărbaţii au învaţat, din experinţa lor sau a altora, să-şi „ia o soţie potrivită” (Quintilian) şi să nu uite că „se poate păzi un sac cu purici, o turmă de iepuri, dar o femeie nu” (proverb românesc). Chiar dacă i-a orbit iubirea, ei trebuie să fie atenţi la femeile pe care le vor ca soţii, să le analizeze bine înainte de a face pasul hotărâtor, „să privească mama şi apoi să se însoare cu fiica” (proverb arab), pentru că „toată educaţia depinde de mamă” (Aristotel).„Societatea femeilor este elementul în care se dezvoltă distincţia socială” ( J. W. Goethe) şi „două puteri sunt în lume mai mari decât toate: Dumnezeu în cer şi mama pe pământ. Un om este aşa cum vrea Dumnezeu şi cum îl creşte mama care l-a făcut” (G. G. Lovinescu).Şi pentru că „Dumnezeu nu poate fi peste tot, El le-a făcut pe mame” (proverb arab), care au devenit „numele lui Dumnezeu din sufletul şi de pe buzele copiilor mici” (W. M. Thackeray).Femeia! Muza pierdută a unora şi regăsită a altora! Femeia! A fost, este şi va fi privită întotdeauna ca o busolă după care se ghidează societatea, pentru că „toate popoarele civilizate au respectat femeia” (J. J. Rousseau).
Despre și pentru femei au fost scrise numeroase opere, gindiri unele dintre ele fiind: Honore de Balzac ”Eugenie Grandet”, Henrik Ibsen ”O casă de păpuși”, Emile Zola ”Germinal”, Denis Diderot ”Călugărița”, Lev Tolstoi ”Ana Karenina” , Gustave Flaubert ”Doamna Bovary” ,Boleslab Prus ”Păpușa”, Gabriel Barcia Marqez ”Un veac în singurătate”, Eugen Ionescu ”Cîntăreața cheală”, Dante Alighieri ”Divina Comedie” , Mihail Bulgakov ”Maestrul și Margarita” , Coelho Paulo ”Diavolul și domnișoara Prym”, George Călinescu ”Enigma Otiliei” , Liviu Rebreanu ”Ion” , ”Ciuleandra” , Ioan Slavici ”Mara” , ”Moara cu noroc” , Mihail Sadoveanu ”Baltagul”,Duiliu Zamfirescu ”Viața de la țară”, Ionel Teodoreanu ”La Medeleni” și multe altele.
Citate:Femeia este o mare educătoare a bărbatului. A.FranceFemeia e mereu schimbătoare și nestatornică. VergiliuDacă Eva n-ar fi mîncat mărul, ce lucruri interesant s-ar mai fi putut întîmpla în următoarele miliarde de ani? Nimic. Paulo CoelhoPe o femeie o pierzi vecinic, chiar cînd îți pare că ai găsit-o pentru totdeauna. Ion MinulescuE mai lesne să iei o cetate cu asalt, decît să cucerești inima unei femei. Cine crede că a cîștigat o femeie pe neașteptate, acela a posedat numai trupul, dar nu și iubirea ei. P. MantegazzaÎn marile crize, menirea femeilor este de a ne îndulci necazurile. NapaleonO femeie frumoasă place ochilor, o femeie bună place inimii; una este o bijuterie, cealaltă este o comoară. NapaleonFemeile sunt mame și,prin urmare, stăpînele lumii. Honore de BalzacCînd femeile ne iubesc, ne iartă orice, pînă și crimele; cînd nu ne iubesc, nu ne iartă nimic, nimic măcar virtuțile. Honore de BalzacFemeile văd tot sau nu văd nimic, după dispoziția sufletească; iubirea este singura lor lumină. Honore de BalzacUnii stăpînesc cetăți ,dar sînt robiți de femei. DemocritFemeia învinge totul,apoi plînge. Grigore VieruO femeie credinciosă comandă soțului ascultîndu-l. SyrusFemeile nu au morală, ele depind în ce privește moravurile lor de acel pe care îl iubesc. A.MauroisAcolo unde pentru bătbați e un zid de aramă, pentru femei nu e adesea decît o pînză de păianjen. Denis DiderotFemeile se apără atacînd, și atacurile lor sunt făcute din capitulări stranii și bruște. O.WildeFemeia înșală numai pe cel pe care-l iubește, pe ceilalți îi părăsește pur și simplu. Camil PetrescuFemeia ne reduce pe toți la numitorul comun. George Bernard ShawPentru cele mai multe femei, un bărbat și o viață fac o lume. George Bernard ShawNu există femeie bătrînă. J.Michelet
Femeia in literatura romanaIpostazele femeiei la Slavicia. ”Moara cu noroc” de Ioan Slavici, personajul Anao Ana, personaj secundar de nuvelă psihologică, personaj realist.b. ”Mara” de Ioan Slavici, personajele Mara și fiica ei Persidao oPersida
Ipostazele femeiei la Rebreanu
a. ”Ion” de Liviu Rebreanu, personajul Ana o Ana b. b. ”Ciuleandra” de Liviu Rebreanu, personajul Mădălinao oMădălina
Ipostazele femeiei la alți scriitori
a. ”Baltagul” de Mihail Sadoveanu, personajul Vitoria Lipano Vitoria Lipanb. ”Enigma Otiliei” de George Călinescu, personajul Otiliao Otilia Mărculescu
Femeia in literatura universala
a. ”Roșu și negru” de Stendhal, personajul doamna Renal, fiica lui Marchizo Doamna de Renal
b. ”Călugărița” de Denis Diderot, personajul Suzannao Suzanna
IncheiereÎn urma citirii lecturii, cărţile au lasat diferite emoţii, unele m-au impresionat făcîndumă bucuros altele trezind sentimente puternice de tristeţe. Citind opera „Mara” am fost impresionat de dragostea Persidei,iar la „Călugăriţa” în unele momente doream să lăs şi cartea din cauza emoţiilor apărute din nedreptate faţă de personajul principal. Fiecare scriitor a scris operele într-o perioadă anumită, însă femeia tot femeie a rămas ,cu toate ipostazele ei, iar calitatea la ceea ce a scris deja depinde de măiestria scriitorului care prezintă personajul. Cred că scriitorul şi-a îndeplinit scopul, dacă a putut trezi nişte sentimente în urma citirii lecturii, a făcut să medităm asupra faptelor făcute de personaje. Nu putem spune că un scriitor este mai bun ca celălalt,doarece fiecare are ceva specific şi fiecare persoană îşi alege după placul său opera,dar putem afirma cu siguranţă că arta-artă rămîne. Întotdeauna ma impresionat bogăţia vieţii interioare a unui om, cum într-un om un acelaşi tip pot coexista mai multe personalităţi, cum un scriitor bărbat a putut să scrie atît de frumos chipul unei femei. Femeia întotdeauna a fost o sursă de insipiraţie.
Bibliografie1. www.google.com 2. www.referat.clopotel.ro 3. www.e-referate.ro4. www.preferatele.com5. Personaje Literare Dicționar , autor Mariana Badea, Editura Professional Consulting, București 20066. Literatura româna în analize și sinteze, ediția a III-a, autor Emil Alexandrescu, Dana Gavrilă, Chișinău 20017. Maxime și cugetări ”Gînduri care vrăjesc...”, autor ”editura Epigraf” ,editura Epigraf, Chișinău anul 2007
