Încep cu pâinea unsă cu smântână, pe care am primit-o cu atâta drag de la străbunică în vis. Se aflau cu toţii de faţă, sănătoşi şi fericiţi, fiecare cu îndeletnicirea lui. Smântâna era pe sfârşite, dar ea mi-a pus pe pâine atâta câtă era.Ce bine că nu m-am dus la înmormântarea ei; e la fel de vioaie pentru mine ca în pruncie, e la fel de prezentă ca atunci când mă trezeam şi mă culcam cercetându-i preocupat faţa - surâzătoare şi tristă în acelaşi timp. Mă asiguram că e acolo, ştiam că răbda toate nedreptăţile şi ingratitudinea de dragul meu.