Spânzurătoarea

Într-o veche legendă peruană, se spune că exista un oraș în care toți locuitorii erau fericiți. Tot ce făceau ei le aducea satisfacție și se împăcau bine între ei. Toți, cu excepția primarului.
Acesta din urmă era nefericit pentru că nu avea ce să conducă: închisoarea era goală, nimeni nu se folosea de serviciile judecătoriei, nimeni nu se ducea la notar deoarece cuvintele oamenilor avea mai multă valoare decât ceea ce e scris pe hârtie.
Odată, primarul a adus câțiva muncitori din alte părți pentru a construi ceva în piața principală a orașului. Peste o săptămână, se adunară toți locuitorii orașului să vadă noua construcție și când aceasta fu dezvelită, toți căzură pe gânduri: în fața lor stătea o spânzurătoare.
Oamenii au început să se întrebe între ei cu ce scop a fost ea construită. De frică, oamenii au început să se ducă la notar, să se ducă la judecată. Au început să dea o mai mare atenție cuvintelor primarului, de frica legii.
Spânzurătoarea așa și nu a mai fost utilizată, totuși ea a schimbat multe lucruri…

Paulo Coelho, ”Maktub”