Bine aţi revenit, maestre. Nu ştiu cum le-a fost altora, dar mie, of, cât de mult mi-au lipsit săgeţile ascuţite trimise fix în inima guvernanţilor. Cum zic englezii, astăzi mi-aţi făcut ziua, adică iu măid mai dăi. Citeam editorialele dumneavoastră, ultimele, şi m-am trezit că zâmbesc, iar palmele mi s-au împreunat pentru a se freca de plăcere. Încă un pic şi râdeam în gura mare. Îmi închipuiam faţa făcuta de Filat la citirea acestei proze caustice. Constantin Tănase, căci despre el este vorba, a revenit. Iz băc in biznis! Şi pentru că până acum editorialele domniei sale au fost nişte sfaturi, neteziri pe creştet, bătăi pe umăr şi pe burtă - revenirea este una în forţă. Parcă a explodat un vulcan de ironie, critică, patos jurnalistic, răzbunare a timpului pierdut în zadar cu nişte politicieni care prea şi-au scos căpăstrul. Nu-i aşa, domnu’ Tănase? Personal asta am simţit. Asta am citit printre rânduri. Vulcanul acesta era ţinut doar de o pojghiţă fină, numită dragoste paternă. Este adevărat, uneori mai lăsa să scape câte un gheizer, dar toţi intuiam că lucrurile sunt gata să explodeze.

 

Acum, când fiul a fost debarcat, numit fiind într-o funcţie mai mult de onoare, erupţia a fost mare, puternică, uriaşă. Hahaha. Ce am mai râs. Într-un singur editorial Filat este asemănat cu hoţul comunist Kotovski, mai actualul Voronin, ba chiar în treacăt a fost asemuit cu mogâldeaţa de Tarlev. Tare de tot. Puţin îmi pasă motivul erupţiei. Sincer. Rezultatul este atât de relaxant, haios, interesant de urmărit… Ceea ce am citit astăzi este atât de promiţător, încât îi putem ierta maestrului Tănase toate editorialele blânde de până acum. Îi urăm un sincer, bine aţi revenit, domnule Tănase. Cu siguranţă, explozia de astăzi a fost doar un antrenament. Ne aşteaptă multe chestii care, cel puţin pe mine, mă vor binedispune.

 

Ştiam de ceva vreme că Alexandru Tănase, fiul celebrului ziarist, este pe făraş. Poate este mult spus “ştiam”. Mai curând intuiam. Tănase-tatăl are dreptate când spune că premierul are nervul ăla de dictator în vorbire, comportament. Este bine ştiut că un dictator, fie şi el începător, nu o să accepte o personalitate puternică în preajmă. Deci, inevitabilul s-a întâmplat. Alexandru Tănase, cel despre care se spunea că ar putea candida la primăria Chişinăului, este acum tras pe dreapta. Săracul Alexandru Tănase, nu avea nicio şansă. A încercat să-şi facă imagine pe la ministerul Justiţiei, dar n-a prea fost lăsat. Până la urmă a acceptat o plecare de onoare. Nu şi-a spus ultimul cuvânt, deci va mocni şi el, se va coace, iar la un moment va răbufni ca tatăl său. Până atunci mai este.

 

Mai bine să ne îndreptăm privirile către ceea ce ne arată Tănase-tatăl. Şi anume spre apucăturile de dictator ale lui Filat, spre încercarea premierului de a-l copia pe Voronin. Da, Filat tinde să fie şi chiar pare tiranic. Numai că, vedeţi voi, dragi prieteni. Orbit de forţa cu care a izbucnit, poate şi de râca paternă, editorialistul din Timpul face o mică greşeală. Filat nu intenţionează să-l copieze pe Voronin. Filat vrea să-l înlocuiască. Din păcate, moldovenii nu pot altfel. Ei au nevoie de un tătucă în frunte. Cine să fie ăla? Lupu, Ghimpu? Nu mă faceţi să râd. În opinia vulgului ei sunt cam molâi, slabi. Aşadar, de nevoie, mai ales de voie, Filat trebuie să pară dictator, să bată cu pumnul în masă. Nu vă supăraţi pe mine, dar voi fi sincer, deocamdată prefer un Filat Tiran, decât un Voronin Dictator. Între cei doi există şi o să fie diferenţe. Repet, moldovenii încă nu au ajuns la o inteligenţă politică matură ca să accepte un lider echilibrat. Una peste alta, domnule Tănase, bravo! Tot ce spuneţi acolo: şi cu Vlăduţ Răzbunătorul, şi cu Bodiu care are puţine şanse la primărie, şi cu Republica Interlopă Moldova este perfect adevărat. Demult trebuia, dar moldovenii ştiu, mai bine mai târziu…