Soarta

Ţin propria-mi soartăTăcută şi moartă.
E în mîini, e cu mineDar de voi se aţine.
Ridic mîina spre tineEa cade-n suspine.
La margine de caleSe prăbuşeşte-n vale
La mijloc de noapteEa murmură-n şoapte.
Încet se ridicăE vie şi mică.