“Am soarta avioanelor. Sau stau, sau zbor. Nu pot să merg.” Adrian Păunescu (iubirea vieții mele).
Săraca țara asta de 20 de ani tot stă. Se tot rotește-n cerc, bate pasu pe loc.
Eu nu sunt patriot. Eu, în general consider că patriotismul nu se manifestă prin țipete isterice în PMAN sau prin fâlfâituri de drapele. Iată, oamenii care mor la Fukushima sunt patrioți, iată acolo-i patriotism. Cred că nimeni nu ar fi capabil de asemenea sacrificii pentru Moldova.
Vreau proteste.
Vreau proteste ample, civilizate.
Proteste la care să vină nu doar tinerii cărora le fierbe sângele în vene și sunt dornici de aventuri, ci să vină toată societatea.
Să fie răsturnat tot sistemul ăsta rudimentar și putred.
Să fie demiși toți miniștrii și toți subalternii lor.
Toți deputatii care consumă degeaba aerul în Parlament și care nu sunt capabili nici măcar să aleagă un nenorocit de președinte. Demisia !!!!
Să nu-mi organizeze ei mie alegeri de trei ori pe an, căci eu în calitatea mea de cetățean simplu am și altceva de făcut, nu doar să merg și să le fac jocul lor.
Nu vreau proteste cu 4 babe în fața Guvernului și 5 invalizi în fața Primăriei.
Ori schimbăm totul din temelii, ori stăm în continuare fiecare în spatele monitorului său și ne lamentăm pe forumuri.
Vreau să “zburăm”, nu mai suport felul în care ne târâm.
Nu mai suport felul în care cerșim în fața Europei și a lumii.
Eu îmi iubesc țara sincer, dar abia aștept să plec întru-un stat civilizat, care “zboară”.
