Data de 7 aprilie este considerată un simbol al eliberării de sub regimul lui Voronin, un soi de “revoluție”. Eu cred că această zi este, în primul rând, una de doliu, pentru acei tineri, care cu proprii ochi și piele, au sesizat carențele și degradarea mecanismului de asigurare și protecție a drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Această zi mai este un de eliberare a celor mai sinistre imaginații și pofte ale “armatei” de reprimare a libetăților civile, dirijată de șefii guvernării comuniste. Nici pe departe nu a fost o “revoluție”, nici una obișnuită, nici una “twitter”. Multe întrebări rămân fără răspuns, iar puțini sunt cu adevărat capabili să dea răspunsuri exhaustive, abținându-se de la interpretări subiective. Voi încerca să pun cele 7 întrebări mai delicate, la care nu cred ca voi reuși să răspund întru totul, deoarece arhivele sunt închise, iar datele reale au fost distorsionate de politicieni și agenții lor publici:
1. A fost revoluție sau nu? Sub nicio formă acele evenimente tumultoase, dramatice și ambigue, nu pot fi catalogate drept revoluție. Atunci, pe 7 aprilie, au avut loc demonstrații pașnice, ulterior separate în două – pașnică și cea violentă. Nu toată lumea adunată în centrul orașului, ci numai protestarii violenți au folosit momentul pentru a se răfui cu polițiștii și edificiile asociate cu Voronin și PCRM. În timp ce polițiștii au așteptat cu răbdare comanda dată de sus, pentru a se răzbuna, maltratând tinerii aflați la îndemână. Tinerii mânați de emoții și prinși pe picior stâng de circumstanțele schimbătoare au devenit pradă ușoară pentru polițiștii programați să-i pedepsească pe cei care au ridicat pietre împotriva lor. Revoluție a avut loc recent în Tunisia sau Egipt, unde prin proteste s-a realizat schimbarea radicală a regimului politic. În Moldova, comuniștii au plecat pe cale democratică, având toate premisele pentru a reveni în viitor. Iar Voronin nu este prigonit ca Mubarak sau Ben Ali din cele două țări arabe, ci își petrece liniștit bătrânețea în actualul Parlament, nu ca un simplu deputat, ci ca reprezentant de vază al unei opoziții parlamentare puternice.
2. Unde a fost societatea civilă pe 7 aprilie? Reprezentanții societății civile, cel puțin cei mai importanți, nu s-au implicat deloc în procesul de coordonare a protestelor anti-comuniste de atunci, deoarece nu știau ce se întâmplă cu adevărat. Dar cel mai important e că ei nu erau siguri că rezultatul final îi va avantaja pe ei, de aceea nu doreau să se solidarizeze deschis cu protestarii pașnici. De fapt, anume ei cunoșteau bine ce reprezintă în sine guvernarea comunistă, cât de aproape de principiile democrației este aceasta. Tot ei cunoșteau cum s-au desfășurat alegerile, având acces la informație despre monitorizarea scrutinului. Dar nimeni dintre aceștia nu a ieșit în fața tinerilor să le spună că alegerile nu au fost falsificate masiv, după cum au pretins, dar nu s-au îngrijit să demonstreze, anumite partide, pe atunci în opoziție. În cele din urmă, anumiți reprezentanți ai societății civile au ieșit cu o declarație, dar întârziată, după ce s-au exprimat organisme internaționale ca OSCE sau Consiliul Europei, în loc să susțină și să supravegheze mersul protestelor pașnice, după modelul “maidanului ucrainean” sau a revoluției rozelor din Georgia.
3. De ce puțini vorbesc despre 6 aprilie? Amintirile despre 6 aprilie au fost șterse de ciocnirile sângeroase dintre poliție și protestatarii violenți, de incendierile “spectaculoase” ale edificiilor de stat, dar cel mai mult de teroarea instaurată în Chișinău în perioada 7-15 aprilie, când tinerii erau vânați pe drumuri, în licee și universități, peste tot. Ziua de 6 aprilie interesează mai puțin pentru că atunci totul a fost pașnic, atunci a început totul – a început de la lumânări și un doliu simbolic în legătură cu victoria comuniștilor la alegerile parlamentare. Dar această panoramă calmă, plină de solemnitate și patriotism, deranjează atât comuniștii, cât și partidele liberale. Primii exclud 6 aprilie pentru că această zi explică că niciun fel de lovitură de stat nu a avut loc. Liberalii (PL, PLDM) lasă în umbră ziua de 6 aprilie pentru că au fost totalmente absenți, privind de la distanță cum decurg evenimentele. De asemenea, această dată este incomodă pentru toți cei care inoculează opiniei publice că tinerii au ieșit în stradă pentru a organiza “revoluție”.
4. De ce nu sunt trași la răspundere vinovații? Din raționamente politice puțini pot fi trași la răspundere. Polițiștii și șefii lor se bucură de protecția judecătorilor, dar și a sistemului judiciar și a instituțiilor de stat, care încă nu s-au eliberat de frica față de elementele PCRM-ului. Dar pe lângă reprezentanții MAI, judecați trebuie și tinerii care au incitat spiritele și au atacat în formă deschisă reprezentanții organelor de menținere a ordinii publice. Problema este că anumiți politicieni arată cu degetul la polițiști, anticipând acuzațiile la adresa lor, deoarece unii instigatori sunt chiar din rândul aripelor tinere ale formațiunilor lor.
5. Dacă Voronin a plecat pe cale democratică, fără nicio revoluție, de ce avem nevoie de 7 aprilie? Cu certitudine, în această zi ne amintim cu lacrimi în ochi de primii tineri care au nimerit pe mâna polițiștilor furioși până la nebunie. Dar, interesul față de această zi nu este alimentat de tinerii care acum doi ani protestau fără grijă în Piața Marii Adunări Naționale, nici de prietenii sau părinții lor, care ca în coșmar își aduc amint de spaima pe care au trăit-o atunci. Inițiativa de a transforma această în ziua libertății aparține partidelor politice liberale, care au nevoie de un simbol puternic, cu efecte de mobilizare electorală. În special, de aceasta se preocupă PL care la nivel de primărie oferă bani tinerilor maltratați în aprilie 2009, avându-l ca rival pe PLDM care încercă să vină cu o poziție mai pragmatică – căutând preponderent țapi ispășitori. Oricum de această dată misterioasă își leagă speranțe politice și electorale toate partidele anti-comuniste din țară, dar și anumite mișcări socio-politice de pesta hotare, care la fel susțin în mod eronat că la Chișinău a avut loc revoluție.
6. De ce după 2 ani populația continuă să fie separată în pro și contra “7 aprilie”? Această divizare persistă pentru că evaluarea și judecarea evenimentelor din aprilie 2009 a fost politizată din start, atât de către comuniști, cât și de către partidele din actuala și precedenta coaliție de guvernare. Din primele zile de după revolte și teroare eram posibil unicul care de la ecranele TV se pronunța ferm pentru desfășurarea unei misiuni independente de către un grup experți europeni. Din păcate, aceasta s-a întâmplat mult prea târziu (jumătate- un an de la eveniment), când urmele au fost șterse, iar mulți vinovați s-au deghizat în victime. Pentru că nu există argumente plauzibile și credibile pentru toată populația, vom continua să trăim în două tabere. Aceasta se datorează într-o anumită măsură și împărțirii opiniei publice în baza criteriului geopolitic – Vest și Est. Prin urmare, atât timp cât la Moscova se va spune că a avut loc o tentativă de lovitură de stat, o parte din cetățenii noștri vor da crezare acestei variante. De aceea, pentru a crea o viziune unică vizavi de aprilie 2009, este nevoie de o reconciliere națională. Din cauza divergențelor continue dintre forțele politice este însă greu să realizezi chiar și cei mai mici pași pentru crearea unor “poduri de dialoguri”.
7. Care este semnificația lui “7 aprilie”? Această zi ne-a dat dat lecții tuturor, începând cu tinerii și societate civilă, și terminând cu politicienii iresponsabili, consumatorii devotați de energii civile gratuite. Această zi, dar în primul rând ziua de 6 aprilie, ne vor aminte mereu despre riscurile care pasc regimurile non-democratice. Societatea civilă și tinerii s-au arătat neprăgătiți pentru asemenea crize, au fost apatici sau s-au lăsat manipulați de mediul agitat.
În fine, data de 7 aprilie contează pentru cei cărora le lipsesc repere, dar oare ziua când au avut loc acțiunile sinistre ale polițiștilor trebuie să fie unica referință pentru tineretul, dezamăgit în competența politicienilor și în faptul că adevărul despre aprilie 2009 va ieși cândva la suprafață!
Filed under: 7 aprilie 2009
