Funcţiile marketingului1.investigarea pieţei şi a nevoilor de consum (mediul marketingului).2.conectarea dinamică a întreprinderii în mediul economico-social.3.satisfacerea în condiţii superioare a nevoilor de consum.4.maximizarea eficienţei economice, respectiv a profitului.În unele lucrări marketingul apare pe ansamblu ca o funcţie, situată la nivelul întreprinderii: 1.funcţie premisă2.funcţie mijloc3.funcţie obiectivPătrunderea marketingului în cadrul firmei nu este uşor acceptată de actualele compartimente tradiţionale.
Locul marketingului în familia ştiinţelor economice
Cel care a ridicat această problemă a fost Converse pe la 1946-1947. Marketingul face parte din familia ştiinţelor economice, fiind o ştiinţă tânără, în dezvoltare. Kotler a spus că marketingul este mai întâi o ştiinţă descriptivă şi apoi o ştiinţă normativă. Marketingul face apel la o serie de instrumente şi concepţii ştiinţifice de la alte ştiinţe (economie politică) pe care le dezvoltă şi le dă o tentă practică.De la apariţia sa marketingul a cunoscut o dezvoltare lentă.
Dezvoltarea marketingului, domeniile de aplicare şi specializarea saEtapele dezvoltării marketingului
Dezvoltarea marketingului s-a rezolvat ca urmare a :-exemplului pozitiv dat de firmele americane-profesorul de marketing-instituţii şi organizaţii de marketingDe la apariţie şi până în prezent, marketingul a înregistrat o creştere continuă, etapizată:1.a.etapa vechiului marketing(apariţie-WW2)b.etapa marketingului modernVechiul marketing era mai limitat în conţinut şi avea o sferă mai restrânsă de aplicare. 2.a.dezvoltare extensivăb.dezvoltare intensivăLa început a avut loc o dezvoltare extensivă, mai precis marketingul a pătruns în tot mai multe firme. Cea de-a doua etapă este una de consolidare, de folosire a unor metode complexe. Stanton spunea:„marketingul în SUA a traversat perioada copilăriei în primele 2 decenii ale sec.XX, ajungând la maturitate după WW2”3.etapizarea făcută de Bartelsa.1900-1910 – descoperirea marketingului;b.1910-1920 – conceptualizarea marketingului;c.1920-1930 – integrarea marketingului în firmă;d.1930-1940 – dezvoltarea marketingului;e.1950-1960 – reevaluarea marketingului;f.1960-1970 – reconceptualizarea marketingului;4.Robert Kinga.1900-1930 – orientarea spre producţie;-o etapă de orientare spre modalităţile de distribuţieb.1930-1950 – orientarea spre vânzăric.1950-prezent – orientarea către conceptul de marketingUltima orientare, un produs al sec.XX, este marketingul relaţional, socotit a fi o nouă paradigmă a gândirii economice. La dezvoltarea acestei gândiri au contribuit şcoala nordică europeană-Gronroos.S-a ajuns să se sublinieze că marketingul relaţional ar fi tipic modelului germano-alpin. Marketingul relaţional prezintă diferenţieri faţă de marketingul tranzacţional. Cel care a încercat să sintetizeze aceste diferenţe este Cristofer.
Instituţii şi organisme de marketing
Este vorba de firme non-profit, la nivel naţional sau internaţional. Prima instituţie naţională este AMA (1937) iar unele ţări au chiar 2 astfel de instituţii (Germania, Franţa, Elveţia).Ele publică periodice şi organizează manifestări ştiinţifice. Astfel, AMA publică „Journal of Marketing”, iar în Franţa ADETEM publică „Revue Francais de Marketing”. În România AROMAR a organizat numeroase conferinţe şi publică „Management marketing”.Există şi organizaţii internaţionale precum: -ESOMAR – societate europeană de opinie şi cercetare în marketing-Federaţia Internaţională de Marketing (I.M.F.)-WAPOR – organizaţie mondialăExistă şi organizaţii limitate pe anumite domenii: -în domeniul distribuţiei:AIDA(România este membră)-în domeniul publicităţii:I.A.A.(peste 3000 de membri)
Valenţele şi universalitatea marketingului
Valenţe economice:absorbţia forţei de muncă de către marketing; contribuie la diminuarea gradului de risc; contribuie la satisfacerea cerinţelor şi a profitului; constituie un important factor de progres al economiei naţionale.Universalitatea se referă la lărgirea câmpului de aplicare al marketingului. Această trăsătură poate fi susţinută prin 3 argumente: -a pătruns în toate sectoarele economiei treptat;-a pătruns în economiile aflate pe trepte diferite de dezvoltare;-s-a afirmat în orice tip de economieNu se pune problema unui impozit de marketing.
Specializarea marketingului
Specializarea este un proces început în anii 60, fiind o caracteristică a marketingului contemporan. Au avut loc o serie de adaptări ale marketingului în diferite ramuri, domenii, sectoare şi zone. În prezent există o sumedenie de specializări ale marketingului.Există 3 criterii ce stau la baza specializărilor marketingului: 1-profilul activităţii economice (cel mai important criteriu)2-aria de activitate3-nivelul de organizare
1.Profilul activităţii economice
Sunt consemnate 3 specializări:a.marketingul bunurilor de consum (cea mai mare întindere)-bunuri de uz curent-bunuri de uz îndelungatb.marketingul industrial (marketingul bunurilor de capital, sau marketingul între întreprinzători-SUA; marketing organizaţional-Ph.Kotler)c.marketingul serviciilor-se bucură de o mare atenţie pentru că populaţia apelează tot mai mult la servicii-serviciile au anumite particularităţi: eterogenitate (nu pot fi măsurate cu o unitate anume), perisabilitate(nu pot fi stocate), inseparabilitate de prestatori, etc.-piaţa serviciilor este foarte dinamică în ţările dezvoltate-poate fi : marketing turistic, bancar, al transporturilor, etc.
Aria de activitate
S-au conturat 2 specializări:a.marketing internb.marketing internaţional
a.la nivel naţional, pe pieţe interneb.la nivel mondial, pe pieţe externe; a apărut datorită dinamismului-marketingul exportului, importului, multi-naţionalc.marketing global-marile firme multi-naţionale ce abordează propria piaţă ca o înlănţuire de pieţe naţionale pe care aplică strategii de marketing cu un grad ridicat de standardizare.d.marketing european („euro-market”)
Nivelul de organizarea.micromarketing-aplicarea marketingului la nivelul firmei-din interiorul/exteriorul firmeib.macromarketing-aplicarea marketingului la nivel economic naţional sau al unei ramuri a economiei naţionale; în ţările dezvoltate se pune accent pe micromarketing datorită nivelului înalt de autonomie
Marketingul în domenii non-economice
Marketingul a pătruns şi în sfera socială;astfel s-a conturat „marketingul social”, enunţat prima oară de Kotler şi Zaltman în 1971 în „Journal of Marketing”. Ca urmare au avut loc 2 evenimente ştiinţifice:-1972 „Congres naţional de marketing social”-Universitatea Illinois-1975 „Congres internaţional de marketing social”-BruxellesOrganizaţiile non-profit întreprind activitatea de marketing direcţionată către 4 arii: 1.marketing comercial (nu se referă la marketingul practicat de comercianţi)2.marketing social3.marketing către donatori-menit să atragă resurse, altfel decât prin vânzarea de bunuri şi servicii4.marketing către deţinătorii de fonduri-se se adresează organelor naţionale locale (ex.: organizaţii ecologice care cer ajutorul statului).Dacă obţinerea profitului nu mai e dorită, de ce marketingul există în sfera socialului -marketingul e „cheia reuşitei” diferitelor organizaţii în lupta în care se angajează.Există de asemenea : marketing politic cu marketing electoral, marketingul sănătăţii publice, marketingul cultural, marketingul sportiv, marketingul educaţional, marketingul securităţii rutiere, marketingul ecleziastic (răspândirea unei religii, atragerea de adepţi şi păstrarea acestora), marketingul verde (ecologic).
