Când era vorba să prindă protestatari prin centrul Chişinăului, poliţia moldovenească era al naibii de eficientă. Îi prindeau pe bieţii tineri şi “în dubiţă cu ei”. Când e cazul să ia ceva verzişori de la şoferi, poliţiştii moldoveni sunt tare ingenioşi în a nu fi depistaţi. Când trebuie să dea amenzi, păi sunt vânători iscusiţi: stau după panouri publicitare ori ascunşi prin tufişuri şi ies când te aştepţi mai puţin. Care este menirea poliţistului? Pun întrebarea pentru că, cel puţin în Moldova, oamenii legii au uitat scopul meseriei. Da, înţeleg, se luptă cu sărăcia ca toţi moldovenii, încearcă să supravieţuiască, de altfel, ca mulţi alţii. Totuşi, nu-i aşa că rolul lor pe lumea asta este să protejeze cetăţeanul? Am mai scris despre asta, dar repet: protejare şi prevenire, nu pedepsire şi pândă, domnilor miliţieni! Pardon, poliţişti.

 

Din păcate, atunci când moldovenii se confruntă cu un eveniment tragic, cu un ucigaş în serie, poliţiştii moldoveni arată că şi-au pierdut instinctele. Dacă era să alerge copiii pe străzile Chişinăului, dacă era să reţină jurnalişti, dacă trebuiau să apară ca din pământ de după panouri publicitare - erau primii şi foarte buni. Dar aşa, un ucigaş în serie este greu de prins. Desigur, vorbesc despre criminalul care omoară cupluri izolate prin crânguri pentru “o doză de iubire”. Aţi văzut portretul psihologic al nenorocitului? Portretul este creionat de poliţiştii moldoveni, fini obervator ai “minţii criminalului”; CSI Chişinău, nu alta. Cică este “bolnav psihic”. Oau, ce descoperire demnă de Sherlock Holmes?! Bre, dar eu credeam că este sănătos tun, hippiot şi budist. Când colo… Mai aflăm din extraordinarul portret că s-ar putea să “acţioneze după căderea nopţii”. Extraordinară deducţie logică! Sherlock Holmes se răsuceşte în mormânt de umire. Vă daţi seama? Toată lumea credea că maniacul iese la muncă la fel ca toată lumea: adică pe la 8 dimineaţa, îşi face treaba şi se întoarce acasă ca orice cetăţean cinstit, pe la 17.00.

 

Stimabililor, dragi poliţişti, v-aţi uitat la prea multe seriale poliţiste, gen CSI, Minţi Criminale? Aia e ficţiune, în realitate există un criminal care a băgat spaima-n lume. De ce nu-l prindeţi? Ah, am uitat, maniacul nu este puştiul de şcoală care striga “jos comuniştii” în Piaţa Marii Adunări Naţionale. Ucigaşul nu este jurnalistul care îşi face doar meseria filmând un protest amărât. Psihopatul nu este tânărul sătul de dictatură care scria pe forumuri “Jos Voronin”. Cel care nu intră în aceste caracteristici devine greu de găsit, nu-i aşa? Este al dracului de dificil să treci de la miliţie politică la poliţie care să protejeze cetăţeanul, nu statul. Probabil că am scris nişte adevăruri dureroase, dar, dragilor poliţişti, este tare supărător să vedem cum loviţi cu bocancii în tinerii care nu-şi doreau decât o schimbare politică. Însă, atunci când aceşti tineri sunt omorâţi cu sânge rece de către un alienat mintal, faceţi portrete psihologice puerile. Este trist să ştii că poliţia naţională ştie mai bine să dea cu bastonul, dar habar nu are să găsească ucigaşi. De ce mai avem nevoie de miliţie, pardon, poliţie? Dacă ne lovesc copii, ne amendează aiurea în tramvai şi nu ne protejează de psihopaţi, ce rost mai au pe lumea asta?